Raportorul principal pentru modul foarte curajos și îndrăzneț în care a făcut raportul. Și am să mă refer la două dintre aceste constatări, care mi s-au părut realmente cele mai curajoase, îndrăznete, dar și cele mai corecte. Raportul constată că, în repetate rânduri, nu odată, nu de două ori, în repetate rânduri, Comisia Europeană a încălcat principiul subsidiarității Și de asemenea este și o critică foarte severă, dar foarte meritată, la adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru acest activism judiciar care pare să camufleze o favorizare, mai degrabă, a Comisiei decât o critică.

În legătură cu subsidiaritatea, cred că este neapărat necesar să se facă o distinție. Poate că, așa cum spunea domnul Sven Simon, ar fi trebuit să avem o astfel de distinție deja în tratate. Există competențe exclusive ale Uniunii, cum este domeniul vamal, există competențe exclusive ale statelor membre, cum este domeniul militar, și există competențe partajate.

Aici este vorba despre subsidiaritate. Aceste competențe partajate însă pun o pondere principală pe statele membre și numai în mod cu totul subsidiar pe Uniune. Uniunea intervine doar atunci când se poate considera că intervenția centralizată este mai bună, mai eficient.

Ceea ce a făcut Comisia Europeană în ultimii 17-18 ani a fost ca, încălcând acest principiu al subsidiarității, să ia din ce în ce mai multe competențe, să le concentreze în propriile mâini, încălcând tratatul și competențele statelor membre, centralizând puterea către ceea ce niciodată Uniunea Europeană nu a fost, către o formă oarecare de confederație sau federație sau stat federal. Și din punctul acesta de vedere este bine că atragem atenția asupra încălcării acestui principiu. Ultimul dintre exemple fiind faptul că cei de la Comisia Europeană și-au bazat temeiul legal pentru finanțarea programului de reînarmare pe articolul 122 din tratat care este greșit.

Și Comisia JURI, din care fac de asemenea parte, a constatat același lucru. Doamna Roberta Metsola a atras atenția că trebuie schimbată această întemeiere sub sancțiunea acționării în justiție de către Parlament al Comisiei, ceea ce de data aceasta chiar ar fi un lucru foarte ciudat. Iar în privința Curții de Justiție a Uniunii Europeane este extrem de important că trebuie să observăm.

Curtea este garantul respectării tratatelor. Dacă Curtea preferă să nu observe încălcarea principiului sustinialității înseamnă că acest rol de garant al respectării tratatelor este abandonat. Și din punctul acesta de vedere este foarte bine că avem în acest raport o astfel de constatare și este foarte bine să atragem atenția publicului, poporului european, pentru că aceste lucruri nu sunt în regulă și de-abia acum se poate vorbi despre o slăbire a încrederii în instituțiile europene.

Faptul că vorbim despre aceste lucruri aici, în Parlament, nu e de natură în sine să slăbească această încredere, ci din potrivă modul în care se comportă instituțiile și pe care noi trebuie să-l sancționăm, că de aceea suntem instituție de control și supraveghere a executivului. Așa este în democrație.