În urma tragediei din blocul din cartierul bucureștean Rahova, a apărut anunțul oficial al ANAF, din care reiese că societatea care avea contract de mentenanță 

și reparații la sistemul de distribuție de gaze pentru consum casnic era inactivă fiscal încă din luna august 2025. Printre altele, ANAF declară că această societate comercială avea sediul într-un apartament care găzduia încă 2.000 de alte „firme”.

Având în vedere că, nu cu mult timp în urmă, o tragedie asemănătoare s-a întâmplat în localitatea Crevedia, iar societatea care manipula gazul petrolifer lichefiat (GPL) era, de asemenea, declarată inactivă fiscal și cu autorizațiile și permisele suspendate, se cuvine să ne centrăm mai întâi atenția pe viciile fundamentale de sistem, pe care nimeni nu le-a abordat serios (nici măcar în urma unor tragedii, cum a fost cea de la Colectiv și cum au fost cele de la spitalele în care au decedat pacienți, prin asfixiere sau incinerare de la incendii).

Autorizațiile de funcționare, în România, se dau pe bază de declarație pe proprie răspundere, depusă de „patron” la registrul comerțului. Verificările care se fac ulterior pot ajunge la concluzia că „firma” este o adunătură periculoasă de dorei și securiști sau milițieni pensionați și, deci, nu poate fi autorizată să funcționeze. Cu toate acestea, afacerile merg, iar asta se întâmplă pentru că, pe de o parte, contractele se dau nu pe calitate, performanță și siguranță, ci pe pile (da, sistemul de șpăgi în privat e mult mai rău și mai răspândit decât cel din domeniul public), iar pe de altă parte, corporațiile s-au obișnuit, ca metodă de „optimizare” fiscală, să „externalizeze” activități. De exemplu, în domeniul utilităților, externalizarea se face către firme ale consilierilor locali sau ale învârtiților care îi sponsorizează. Un contract de 860 de milioane de lei s-a încredințat recent unui SRL de acest gen, pentru „regenerare urbană” în sectorul III, București.

Precizez, de asemenea, că România pare a fi țara din UE (sau chiar din lume) cu cele mai multe organisme sau organe de control, supraveghere și sancționare pe cap de locuitor. Pentru că sunt multe, ineficiente și suprapuse ca atribuții, sunt inutile. Nu justifică deloc banii investiți în funcționarea și personalul lor (mulți dintre angajați fiind sinecuriști sau jucători în competiția „ușii rotative” – intri funcționar, ieși executiv în corporație, te întorci demnitar de rang înalt, ieși din nou către corporație).

Din punct de vedere al legii, o firmă inactivă fiscal nu poate încheia contracte comerciale noi și nu poate emite facturi cu TVA deductibil. Orice venit nou, ulterior declarării inactivității fiscale, este ilegal și se confiscă. Cei care încheie contracte cu o firmă inactivă nu pot deduce cheltuielile sau TVA-ul aferent, iar tranzacțiile pot fi reîncadrate de ANAF ca nedeductibile, atrăgând amenzi și majorări de întârziere.

O firmă poate deveni inactivă fiscal, conform art. 118 din Codul de procedură fiscală, printre altele, pentru cazuri de nefuncționare la domiciliul fiscal declarat sau pentru suspendarea activității la Registrul Comerțului.

Este tragic să observăm că Asociația de Proprietari din blocul de pe Calea Rahovei nr. 317, Sector 5, București, a încheiat un contract de revizie tehnică a instalației de gaze cu societatea Ampropertyconstruct SRL (AMPCgaz) chiar în 16 octombrie 2025, cu o zi înainte de explozie. Societatea este inactivă fiscal din 8 august 2025. Sancțiunea a fost aplicată de ANAF în cadrul operațiunii „Cuibul cu fantome” (pentru nefuncționare la sediul declarat, împărțit cu peste 2.000 de alte firme).

Contractul era ilegal. Ruperea sigiliului pus de Distrigaz Sud Rețele și realimentarea cu gaz au putut contribui la acumularea de gaze care a provocat deflagrația – rămâne de văzut ce vor spune pompierii și procurorii de caz despre cauzele exacte ale dezastrului.

Distrigaz Sud Rețele, ca operator de distribuție a gazelor naturale, are obligații stricte definite de Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, Ordinul ANRE nr. 179/2015 și Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali.

În cazul tragediei din Rahova, inițial pare a se fi procedat corect, conform legii. După sigilarea instalației, Asociația de Proprietari a fost notificată să încheie un contract cu o firmă autorizată de ANRE pentru revizie tehnică și reparații.

Numai că…

Asociația de Proprietari a declarat că firma AMPCgaz a fost „recomandată” de Distrigaz. Dacă se dovedește o recomandare directă sau o neglijență gravă în verificarea statutului fiscal al firmei (disponibil public pe site-ul ANAF), Distrigaz poate fi trasă la răspundere civilă (pentru daune morale/materiale) și contravențională (amenzi ANRE de până la 100.000 lei pentru nerespectarea obligațiilor de siguranță). ANRE a inițiat deja un control la Distrigaz pentru a verifica procedurile de intervenție și notificări.

Este posibil, deși doar teoretic, ca ANRE să dispună suspendarea sau chiar retragerea autorizației Distrigaz, mai ales dacă se probează sistemul de pile, relații și cunoștințe (PCR) care căpușează orice corporație și orice instituție din România.

În general, Distrigaz răspunde pentru întârzierea intervențiilor de urgență și nerespectarea obligației de a asigura siguranța rețelei de distribuție, dar se pot pretinde și daune indirecte în caz de omisiune de a notifica clar clienții despre riscuri.

Este, de asemenea, posibilă răspunderea Distrigaz pentru „fapta” lucrului (care se limitează la rețeaua de până la contorul individual și nu acoperă instalațiile interioare), precum și răspunderea pentru contribuția la „lanțul cauzal” al dezastrului, în condițiile Codului civil.

În fine, este posibilă și o răspundere penală – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București investighează cazul sub acuzația de „distrugere din culpă cu consecințe grave”.

Autoritățile de control și supraveghere, în special ANRE, au partea lor de vină, putând fi trase la răspundere pecuniară în solidar cu autorii direcți ai faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (materiale sau morale).

ANRE este instituția care autorizează operatorii economici pentru lucrări la instalații de gaze (licențe pentru proiectare, execuție și revizie). ANRE emite reglementări tehnice/comerciale și aprobă tarife. De asemenea, asigură accesul la rețele, conform Legii nr. 123/2012.

ANRE ar fi trebuit să suspende imediat autorizația AMPCgaz, odată cu inactivarea fiscală.

Dacă ANRE nu a monitorizat corespunzător operatorii inactivi fiscal, poate fi acuzată de neglijență, în plan contravențional, civil și chiar penal, în temeiul art. 176 din Legea nr. 123/2012, al Codului civil și al Codului penal.

Este tragi-comic că, în țara autorităților de reglementare, control, supraveghere și spionaj, nu există sincronizare a bazelor de date de la Fisc cu cele de la ANRE și de la Registrul Comerțului…

Este incredibil de iritant, este generator de furie să vezi că o întreagă lume, ce se pretinde pro-europeană, progresistă, încrezătoare în știință, depinde de firme „recomandate”.

E o lume în care, de exemplu, asociațiile de proprietari sunt obligate să contracteze exclusiv cu operatorii care „trebuie”, iar nu cu orice operator care are autorizație și este activ fiscal. Acești operatori independenți au, probabil, opiniile lor politice sau ideologice, iar acestea pot fi de natură să îi țină la distanță de circuitul afacerilor „bune”, în interiorul „cordonului sanitar”, ca nu cumva să-i contamineze și pe ceilalți cu gândire critică și cu atenție pentru responsabilități.

Victimele pot cere despăgubiri materiale și morale, dar instanțele mai trebuie să și lucreze și, mai ales, să fie independente și imparțiale.

Altfel, rămânem cu promisiunile autorităților că vor reforma sistemul pentru a preveni tragedii, drame sau incidente similare și cu speranța că tragediile și dramele nu ni se vor întâmpla nouă.