Affordable Housing cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

Astă-vară, chiar în plenul de la Strasbourg al Parlamentului European, Ursula von der Leyen a prezentat un program de case la prețuri sau chirii rezonabile, pe care să și le permită orice cetățean european.

Adevărul este că situația locuirii în Uniunea Europeană este gravă. În orașele mari, prețurile și chiriile sunt prohibitive pentru oamenii din clasa medie, iar pentru cei 100 de milioane de europeni aflați la pragul sărăciei sunt imposibile. Oamenii nu își mai întemeiază familii și nu mai fac copii, mai ales pentru că nu au siguranța unui cămin, de unde riscul imens de îmbătrânire și reducere demografică.
Criza este agravată de două categorii de neo-feudali ai economiei de control și supraveghere în care s-a transformat așa-zisa piață unică europeană: marii proprietari de case și băncile ipotecare.

Există gigafonduri, așa cum este, de exemplu, BlackRock, care dețin sute de mii de apartamente, pe care le cumpără la prețuri astronomice (cu consecința unei continue gonflări a bulei imobiliare) și le închiriază la chirii sufocante.
Grupul Signa, originar din Austria, este actualmente într-un faliment foarte fraudulos, generator al unui mare număr de falimente ale filialelor și afiliatelor sale – sunt peste 100 în Germania, cam 30 în Austria și nenumărate altele în Grecia sau chiar în România. De toate aceste companii sunt legați zeci de mii de oameni care încă așteaptă să își primească locuințele scumpe, achiziționate pe credit de la Signa, cam ca în cazul românesc Nordis, dar la scară europeană.
Există, de asemenea, bănci și instituții financiare non-bancare deținătoare de mari portofolii de credite, cu dobânzi mari și penalități ucigătoare, debitorii fiind captivi ai acestor credite și mereu în pragul ruinei.
Contribuie la supraîndatorare și sărăcire și politica Băncii Centrale Europene de suplimentare permanentă a masei monetare, prin quantitative easing (relaxare cantitativă), cu consecința diluării puterii de cumpărare a omului de rând, ale cărui venituri nu țin pasul cu creșterile constante ale ratelor și ale chiriilor.
Evident, contribuie la pauperizare și politicile sanitare, climatice și războinice ale Comisiei Europene, precum și toleranța excesivă față de migrația ilegală.
Acestea fiind faptele, am zis atunci, în iulie, că programul Affordable Housing este bun, căci teoretic ar putea atenua gravitatea crizei de locuire (care este și una demografică). Așa că am așteptat să văd acest program explicat, detaliat, concret și pus în practică. Am vrut să văd de unde se vor lua banii pentru finanțare, cum vor fi sprijiniți beneficiarii pentru a-și procura case la prețuri și chirii decente, cum vor fi susținute autoritățile locale și regionale – cu garanții și cofinanțări – pentru a construi sau achiziționa case, pentru a le distribui ulterior beneficiarilor și, mai ales, care vor fi criteriile de atribuire.
Numai că Affordable Housing nu va fi un program pus în practică prea repede. De fapt, treaba nici măcar nu a început. De-abia în ianuarie 2025, la nivelul Parlamentului European, s-a constituit o comisie specială, transpartinică, dedicată proiectului. Până să devină efectiv, programul trebuie să parcurgă ani întregi de birocrație… Deci vorbim, de fapt, de un fel de propagandă ieftină sau de un alt eșec al birocrației UE, deja anunțat.
Oricum, nu toată lumea vede acest proiect cu aceiași ochi sau măcar cu bunăvoință.
Stânga, Verzii și Renew vor case sociale, finanțate de UE și, desigur, construite și distribuite de UE, după regulile birocratice și ONG-iste afectate de biasturile lor cognitive și ideologice. În concepția lor regresistă, prin eliminare, nu va fi vorba de case pentru studenți, tineri, familii tinere sau oameni normali, cu slujbe rezonabile (dar care nu își mai pot permite case, pentru că prețurile au crescut constant în ultimii 15 ani, până la valori intangibile). Va fi vorba, mai degrabă, de case pentru imigranți și refugiați.
Acest tip de presiune ideologică va duce la acutizarea pericolului ghetoizării (deja vizibil în orașe mari, cum ar fi Bruxelles, Paris, Berlin, Madrid sau Barcelona). Enclavizarea și segregarea societății în cetăți medievale și periferii proletare, sărace și izolate, cu propriile culturi și ierarhii sociale, vor veni natural… Or, Uniunea Europeană ar trebui să fie un spațiu al libertății de stabilire și al bunăstării generale, și nu al zidurilor medievale.
De altfel, poziția acestor grupuri politice regresiste ignoră o clasă socială mereu oprimată: debitorii supraîndatorați băncilor.
În concepția Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, din care fac parte, proiectul în sine ridică și pericolul încălcării (din nou) a principiului subsidiarității. Casele pe care să și le permită oricine, cartierele de case care să nu divizeze societatea și care să fie eficiente energetic, precum și finanțarea acestora, trebuie să fie strict de competența statelor membre, iar nu a UE.
Din acest punct de vedere, se ridică și problema finanțării proiectului. De unde vor proveni banii?
Foarte probabil, din fondurile de coeziune.
Raffaele Fitto, comisar european, a declarat marți, la reuniunea grupului de lucru din cadrul ECR, referitor la acest program, că până la finalul anului vom ști dacă aceste fonduri de coeziune pot fi utilizate de statele membre, de regiuni sau de UAT-uri pentru case ieftine. Cu toate acestea, trebuie reamintit că tot Comisia Europeană a propus ca fondurile de coeziune, oricum puțin utilizate de state ca România, să fie reorientate către tranziția climatică, război și înarmare – lucru preaprobat de Parlament cu titlu de linii directoare bugetare pentru 2027–2032.
Este foarte important de reamintit că există două firave soluții românești la problema locuirii și a supraîndatorării: implicarea administrațiilor locale sau județene, creditele ieftine și închirierile cu drept de preemțiune practicate de Agenția Națională a Locuințelor, precum și Legea dării în plată, al cărei autor sunt.
Interesant este că Planul Simion, care prevede case ieftine pentru românii lipsiți de resurse și garanții pentru credite, precum și dobânzi reduse la credite ipotecare și condiții umane pentru debitorii deja supraîndatorați la bănci, a fost anunțat cu cel puțin o lună înainte de apariția acestui trend, vizibil și în Marea Britanie și în SUA. Ce au făcut românii „educați” și „pro-europeni”? Meme, glume proaste și hate la adresa populației de rând, ștampilată drept „pleava societății”.
Pentru că problema locuirii persistă, soluții de acest gen sunt necesare ca apa, mai ales că pot repune economia pe picioare și pot chiar asana activitatea bancară.
Hai, Liberare!

Share

Alte știri

În anul 2020, imediat după ce a câștigat primul mandat de primar general al Capitalei, Nicușor Dan a determinat anularea unei proceduri de atribuire prin licitație a unui contract multianual pentru tramvaie,

Eu sunt binecuvântat cu privilegiul de a-mi purta pașii, gândurile și idealurile de mai mult de 34 de ani pe holurile Facultății de Drept din București, pe sub statuile legislatorilor antici greci și romani, pe lângă magnificele colonade de la intrare și pe sub uluitoarea cupolă a Aulei Magna.

Un nou cadru legislativ pentru insolvență: propunere legislativă pentru armonizarea la nivel european, bazată pe principiile ADN-ului comun al procedurilor de insolvență Un set de principii fundamentale care pot deveni ADN-ul comun al procedurilor de insolvență în întreaga Uniune Europeană a fost prezentat in Parlamentul European

Olanda are o problemă de … bălegar.Suedia, una de … dopuri. Olanda, cea mai „green” țară a UE, are o problemă cu emisiile de metan de la fermele sale de vaci.Cel puțin așa spun studiile – cantitatea de bălegar produsă de vacile din fermele olandeze este de 4 ori mai mare