Astăzi, în calitate de redactor alternativ al unui raport privind aplicarea în UE și în statele membre ale UE a principiului subsidiarității, am avut o întâlnire de lucru în Parlamentul European, la care au participat raportorul principal, precum și, on line, unii reprezentanți ai parlamentelor naționale din statele membre. La întâlnire nu au participat niciun reprezentant al Parlamentului României.

Dezbaterea a gravitat în jurul dispozițiilor tratatului referitoare la principiile subsidiarității și proporționalității și la rolul parlamentelor naționale în procesul legislativ al UE, dispoziții care fac acum obiectul unor ample propuneri de modificare.

Trebuie precizat că subsidiaritatea și proporționalitatea sunt reguli introduse în Tratatul Uniunii Europene în urmă cu 20 de ani pentru a tempera tentațiile Comisiei Europene de a acapara de la statele membre din ce în ce mai multe competențe, în vederea centralizării puterii. Este tipul de filtre imaginate de legiuitorul european pentru a opri transformarea Uniunii Europene într-o federație de tip sovietic și de a păstra caracterul de alianță între popoare suverane pe care la- avut Uniunea Europeană încă de la origini.

Așadar, în fața valului de tip tsunami de reglementări și decizii centraliste ale Comisiei Europene, care maculează intențiile originare ale fondatorilor Uniunii Europene, cele două principii sunt cruciale pentru reconsolidarea Uniunii Europene ca o alianță democratică, menită a facilita cooperarea între statele membre, libera circulație a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor pe teritoriul Uniunii, bunăstarea populară și pacea. Este una dintre căile fundamentale pe care trebuie să ne re-înscriem pentru a bloca transformarea UE într-un supra-stat militar și milițienesc, așa cum ne apare acum, sub bagheta Ursulei von der Leyen.

Iată câteva dintre ideile pe care le-am susținut în cadrul dezbaterii de azi (și pe care voi insista lunile următoare):

1. În primul rând, trebuie să ne re-amintim că UE a început ca o alianță de state independente și suverane, în scopul păcii prin cooperare economică. În ciuda acestui fundament originar, UE de azi se îndreaptă accelerat către un țel ale federalizării și al transformării într-un Babilon supra-statal, unde puterea se concentrează în puține mâini, este ne-transparent și discreționar exercitată și este pusă în slujba marilor corporații și chiar în contra populației obișnuite. Este evidentă alunecarea puterii dinspre statele membre și Parlamentul European înspre Comisia European și, mai ales, înspre nucleul de putere din jurul președintelui Comisiei Europene. În acest sens au fost utilizate reglementări și decizii ale instituțiilor bruxeleze, precum și interpretări de un cert și periculos militantism judiciar al CJUE. Consider că ar trebui să ne întoarcem urgent la originile Uniunii și să nu lăsăm identitățile noastre naționale să fie îngropate de un stat federativ european;

2. În al doilea rând, acest militantism judiciar al CJUE, despre care am discutat pe larg și cu președintele CJUE, Koen Lenaerts, în luna februarie 2025, la sediul CJUE din Luxembourg, este nu doar greșit, ci și periculos. CJUE emite în mod intenționat interpretări favorabile alunecării către federalism, punând deseori Dreptul Uniunii Europene deasupra Constituțiilor statelor membre, ceea ce situează CJUE în afara Tratatelor din perspectiva competenței materiale și funcționale de judecată;

3. În al treilea rând, este esențial să se consolideze mecanismele de avertizarea a UE asupra obiecțiilor și asupra veto-ului statelor membre, mecanism cunoscut mai ales sub forma cartonașelor galbene, portocalii și roșii pe care parlamentele naționale le pot arpta și opune organelor europene. Înainte de a analiza potențialele reforme ale tratatelor, ar trebui să utilizăm instrumentele de care dispunem deja. Mecanismul cartonașelor, deși pare ușor de utilizat, este ignorat. Probabil că este și intimidant, dar este dreptul statelor membre de a se opune unor decizii ale Uniunii care ar putea uzurpa competențele statelor membre. Așa sunt construite tratatele. Mecanismul cartonașelor ar putea fi îmbunătățit, de exemplu, prin simplificarea formalităților, construirea unei platforme unice a subsidiarității, unde să se poată urmării în timp real fluxurile decizionale, prelungirea termenelor, o comunicare mai clară și o mai mare transparență cu parlamentele naționale într-o etapă mai timpurie a procesului legislativ.

3. În fine, am dat, în cele din urmă, un exemplu de încălcare a principiului subsidiarității și, chiar mai grav, de încălcare de către Comisia Europeană a dispozițiilor tratatelor. Este vorba de utilizarea articolului 122 din TFUE pentru a asigura finanțarea planului rapid de înarmare a UE, intitulat „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE), care prevede acordarea de împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro pentru industria de apărare. Am criticat în mod deschis utilizarea abuzivă a acestui articol, care permite utilizarea finanțării de urgență doar în situații de criză, de extremă și gravă urgentă, doar în asemenea condiții fiind permisă ocolirea PE. În acest caz, însă, nu este vorba despre o situație de criză, astfel cum este definită la articolul 122 din TFUE. Parlamentul European, într-o primă fază, prin intermediul Comisiei JURI, a decis că utilizarea acestui mecanism de către Comisie este ilegală. Ulterior, Parlamentul a decis inițierea unei acțiuni judiciare la CJUE împotriva Consiliului și a Comisiei pentru utilizarea abuzivă a temeiurilor juridice ale art. 122 din TFUE, în scopul eludării controlului democratic și consolidării puterii executive. Acțiunea tinde la anulare SAFEm ceea ce pune Comisia și statele membre care au cerut deja această finanțare în situația imposibilă de a vedea programul anulat de CJUE …