România se confruntă cu măsuri fiscale aspre care pun o presiune suplimentară pe familiile cu venituri medii și mici, pe micii antreprenori și pe profesiile liberale și independente.
Guvernul a mărit TVA-ul chiar și pentru alimentele de bază, apă și căldură. Statul a ajuns sa ia o parte din pensii pentru asigurările de sănătate, pentru a finanța un sistem public de sănătate precar și scump. Impozitele și acciza au crescut, uneori chiar și cu 50%.

Vorbim aici, în Parlamentul European, despre o Piață Unică Europeană, despre integrare și despre prosperitate comună. Dar în România, realitatea este alta: nota de plata pentru traiul zilnic a devenit de mult o povară pentru omul de rând și nu sunt șanse de a o reduce.

Impactul nu este doar social, ci și economic. IMM-urile românești – actori esențiali pentru inovare și locuri de muncă – își pierd competitivitatea și, sub impactul unui șurub fiscal tot mai strâns, își pierd afacerile și angajații. Micile afaceri românești luptă cu mîinile legate la spate pentru supraviețuire, în timp ce marii actori ai economiei, de regulă, companii multinaționale, se scaldă în facilități și ajutoare de stat, precum și în contracte cu autoritățile publice care, dependente fiind de puternicii economiei, nu obișnuiesc să îi întrebe dacă își achită taxele și impozitele la timp în România, unde se creează plusvaloarea basculată peste graniță. Dimpotrivă, toate resursele materiale și umane li se pun la dispoziție, practic, gratuit.

Comportamentul de colonie neo-feudală al unor țări ca România, gestionată de politicieni – compradores, este unul dintre principalele impedimente ale pieței unice europene, facând-o să semene tot mai mult cu un slogan lipsit de corespondent în realitate.

Piața Unică nu poate fi completă cât timp economiile din Est rămân în urmă prin acest continuu export de plusvaloare și resurse. Avem nevoie de măsuri care să reducă decalajele, nu să adâncească sărăcia. Pentru ca această piață unică să fie cu adevărat funcțională și echitabilă, este esențial să recunoaștem realitățile inegale dintre statele membre și să ne propunem să le combatem.
Acesta este un țel mult mai important și nobil decât obsesiile climatice și războinice ale actualei birocrații UE.

(conținutul pe larg al discursului de un minut de azi, din PE, de la Strasbourg)