Orașul București este o aglomerare urbană foarte poluată. Emisiile de carbon înseamnă doar o parte din problemă, cu toate că majoritatea resurselor alocate prevenirii și combaterii poluării se concentrează pe așa-numita amprentă de carbon. De fapt, este o obsesie foarte puțin întemeiată științific a birocrației europene, care a ecranat, prin așa-numitul Pact Verde european (Green Deal), adevăratele și foarte gravele probleme cauzate de poluare.

Vorbim, în primul rând, de un gaz toxic, denumit monooxid de azot, NOx, generat de mașinile cu motoare diesel și de centralele termice de apartament. NOx este un gaz cancerigen, mai greu decât aerul, motiv pentru care se cantonează la 40-50 cm deasupra solului, acolo unde părinții își plimbă bebelușii cu căruciorul. Cu excepția scandalului judiciar al trucării măsurătorilor emisiilor de NOx de către concernul german Volkswagen (scandal intitulat Dieselgate, care a dus la zeci de mii de procese colective în SUA și în Germania și la despăgubiri de câteva miliarde de euro plătite de Volkswagen consumatorilor – dar nu și în România, unde mașinile Volkswagen pe motorină sunt dintre cele mai populare și generatoare de adicții emoționale) nu există preocupări europene sau românești de prevenire și combatere a poluării cu NOx. Este momentul unei astfel de preocupări, căci NOx este cauza multor cancere și a altor boli de tip funcțional sau metabolic.

Vorbim, de asemenea, de poluarea cu pulberi de metale grele, cum ar fi mercurul, plumbul și cadmiul (care, apropo, este nu numai toxic, ci și radioactiv). Adăugând și îmbâcsirea atmosferei cu pulbere de ciment, de la stațiile de betoane din și din jurul Bucureștilor, precum și fumul toxic de la incinerarea ilegală a deșeurilor din locurile unde se aruncă haotic și ilegal, rezultă o atmosferă pernicioasă, din care se extrag boli grave de respirație, stări psihologice alterate (intoxicarea cu plumb dă saturnism, care este o formă de nebunie foarte periculoasă, dar foarte greu de decelat, mai ales când e vorba de lideri politici…), precum și astenie, ftizie sau oftică, precum și tot felul de boli funcționale sau metabolice, care umplu conturile clinicilor private și, deopotrivă, ale terapeuților cu sau fără diplomă de psihiatru, lucrând și practicând influencingul pe TikTok, cu sau fără tatuaje nebunești pe tot corpul.

În fine, vorbim de poluarea auditivă, prin zgomot. Este greu de sesizat, dar zgomotul este unul dintre motivele stării permanente de agitație și tensiune, una dintre cauzele înmulțirii și recrudescenței discursurilor incitatoare la ură, actelor de violență, chemărilor iraționale la război, proferate din fața ecranelor online. Mașini, motociclete turate la maximum, sirene pentru cale liberă lăsată elitelor cu semn minus și organelor de represiune, tramvaie prost gândite și periculos fixate pe șine, spectacole cu muzică bubuind, vecini care sunt deciși să „distreze” întregul cartier cu boxele de ultimă generație date la maximum.

Toate aceste exemple de poluare sunt cauzatoare de probleme reale, concrete, cu efecte imediate asupra stării de sănătate publică, dar sunt camuflate și puse mereu în umbră prin „lupta” contra schimbării climatice și prin teorii distopice privitoare la locuire, cum ar fi „orașele de 16 minute” și banii digitali.

Prin voință politică, prin programe înțelept și atent gândite, prin soluții colectate de la populație (prin consultare populară sau prin audiențe), ori de la experți, un primar general ar putea reorienta politicile publice și alocarea de resurse financiare și de personal către aceste probleme reale și concrete.