Alegerile prezidențiale din 2014 ridică și astăzi întrebări despre relația dintre diplomație, presă și instituțiile de forță. Parcursul lui Luca Niculescu readuce în discuție influența franceză și numirile diplomatice care au urmat.

Alegerile din 2014 și numirea lui Luca Niculescu

Luca Niculescu este un personaj bizar, abscons, care a ieșit cumva din spuma mării în toamna lui 2014, când se înscăuna ca președinte Iohannis. Iar perioada aceea a fost mai mult decât cețoasă. În primul tur, Ponta a câștigat la mare distanță de Iohannis.

În al doilea tur, Iohannis a luat în plus un număr absolut uriaș de voturi, în special din cauza unui incident, special creat, cred eu, la ambasada din Paris, unde oamenii păreau că sunt opriți de la vot. Ceea ce a fost pictat ca sprijin pentru Ponta. După aceea, diaspora, precum și rudele din România, au votat masiv cu Iohannis, neamțul României lucrului binefăcut, care are sprijin internațional de la sora noastră mai mare, Franța.

Din simplu ziarist la Radio France Internațional, România, imediat după alegerea lui Iohannis în dauna lui Ponta, Luca Niculescu a devenit ambasador al României în Franța. La vremea aceea, exista o nedezmințită relație strânsă între diplomația franceză de la București și, desigur, serviciile secrete franceze, pe de o parte, și structurile juridice și serviciile secrete din România, pe de altă parte. Diplomația franceză, din acea perioadă, susținea puternic activitatea DNA și parteneriatul strategic pe linie de securitate cu România.

Diplomația franceză și instituțiile de forță

Pentru a se asigura că, așa zis, a luptă anticorupție, de tipul celui duse de cuplul de tristă amintire Câve și Coldea, nu se întrerupe, prin alegerea ca președinte a lui Ponta, diplomații și securiștii franceze au tras tare ca să iasă oponentul lui Ponta, adică Herr Iohannis. În limbaji de acum, a cam fost ingerință străină în alegeri. Doar că Iohannis s-a ales președinte pe Facebook, iar nu cu ajutorul TikTok, ingerința străină a fost clară și vizibilă de la francezi, iar nu de la ruși, și, în plus, a fost recunoscută, iar nu doar bănuită, ca în cazul lui Georgescu.

În paranteză fie spus, să nu uităm nici că alegerea lui Iohannis nu a fost anulată, iar Iohannis nu a fost încă târât prin instanțe, cu tot felul de acuzații elucubrante. Lui Iohannis a luat doar două case, două obiecte case. În perioada alegerilor prezidențiale din 2014, ambasadorul Franței la București era François Saint-Paul.

Prezența liderilor instituțiilor de forță la reședința ambasadorului nu era secretă, ci făcea parte din activitatea diplomatică curentă, fiind confirmată simbolic ulterior prin decorații oficiale. Chiovesi, cefa de atunci ADN-a, și Coldea, prima adjunctul SRI, au fost invitați frecvent la evenimentele ambasadei, iar în septembrie 2015, Coldea, general de securitate, a fost decorat de ambasadorul Franței, Saint-Paul, cu însemnele de cavaler al Ordinului Național al Meritului. În iunie 2016, la rândul său, Chiovesi a primit legiunea de onoare în grade cavaler de la același ambasador.

Luca Niculescu se afla în acea perioadă toamna lui 2014 în postura de jurnalist, fiind redactor șef al RFI România. Acest RFI România este un post finanțat de statul francez. Din acea calitate de reprezentant al mass media, el participa la recepțiile și dinerurile ambasadei ca observator cică, și așa zis, formator de opinie.

Dineurile diplomatice și interesele economice

Iată o diplomație de culise care are toate ingredientele pentru a putea fi numită ingerință străină în alegeri. Întâlniri private unde, după o scanare atentă a participanțelor, se decidea cine primește accesul la borcanul cu miere și cine nu. Luca Niculescu a primit postul de ambasador în Franța, iar Hurezeanu, un alt ziarist observator și formator de opinie pe la dineu-rile private de la acea ambasadă a Franței din acea perioadă, a primit postul de ambasador în Germania și ulterior în Austria.

Acest Hurezeanu a fost o vreme și ministru de extern. Sincronizarea cu alegerile prezidențiale. Întâlnirile private din toamna lui 2014, chiar înaintea scrutinului prezidențial câștigat de Klaus Hanis în fața lui Victor Ponta au servit la trasarea unor linii de sprijin extern pentru tabăra considerată pro-europeană și reformistă în justiție, în detrimentul celeilalt.

Deși oficial aceste evenimente au fost catalogate drept întâlniri diplomatice de rutină, destinate cu operări instituționale, antiteroriste și judiciare, în discursul politic alternativ ele rămân un reper pentru modul în care ambasadele occidentale ar fi interacționat direct cu actorii judiciari și de inteligenț în momente electorale de maximă importanță. Aceste dineuri private au avut certă legătură cu mari interese economice franceze în România. În acea perioadă intervențiile diplomatice și discuțiile private aveau ca scop inclusiv protejarea sau gestionarea discretă a intereselor companiilor franceze în fața ofensivei DNA.

În timp ce ambasada Franței afișea public o susținere totală pentru lupta anticorupție în culise, dosarele economice testau limitele acestui parteneriat strategic.