Acum un an am preluat mandatul de europarlamentar cu entuziasm și onestitatea omului care știe că nu are toate răspunsurile din prima zi. Mi-am construit echipa și am pornit la drum!

Nu știam concret direcția în care voi merge cu activitatea mea, dar mi-am găsit rapid locul în comisii, proiecte și inițiative legislative în care să pun toată expertiza de avocat și tot ceea ce reprezint ca om, profesionist și europarlamentar ales de poporul român.

Am început în forță: am votat împotriva reconfirmării Ursulei von der Leyen pentru un nou mandat la conducerea Comisiei Europene și am votat contra rezoluției privind Ucraina. Acolo a devenit public, pentru prima dată, pragul minim al contribuției României la sprijinul financiar acordat Ucrainei: este vorba de 0,25% din PIB, adică, cel puțin 850 milioane euro pe an. Este o informație tratată chiar și acum în România ca secret de stat, dar a fost introdusă explicit în rezoluția Parlamentulului de susținere neabătută a Ucrainei „până la victoria finală” contra Rusiei.

Mi-am fixat rapid responsabilitățile: IMCO – membru plin; JURI și AFCO – membru supleant; în luna noiembrie 2024 am fost ales vicepreședinte al Grupului ECR.

Am deschis ușile Parlamentului European vizitatorilor din Romînia, în cele 2 vizite organizate de echipa mea – 100 de români au văzut, la propriu, cum arată și ce se întâmplă în această instituție.

Am organizat, la Bruxelles, o conferință pe energie, unde am avut cu participanții un dialog deschis și onest despre costuri ale luptei cu schimbarea climatică, securitate energetică și tranziție climatică.

În decembrie 2024 am votat împotriva amânării cu doi ani a regulamentului împotriva defrișărilor pădurilor — contrar indicației de vot a grupului ECR. Pădurea are, pentru români și pentru mine personal, o mare încărcătură emoțională. Reparația păcatului comis de lumea actuală contra pădurii și, deci, contra lumii noastre, nu mai suportă amânări, iar principiile nu sunt negiciabile.

Pe masa de lucru a Parlamentului am pus teme grele și necesare: revizuirea legislației insolvenței, reguli mai clare în domeniul guvernanței coporative și al serviciilor digitale, o economie mai bine protejată contra competiției neloială din statele non – UE, precum și în domeniul răspunderii pentru defectele produselor vândute pe platforme digitale din afara UE.

Am lucrat și am concentrat eforturile echipei mele pe teme importante pentru consumatori și pentru concurență corectă. Dar, mai ales, am insistat și m-am zbătut pentru libertatea de expresie pe internet și rețelele sociale, grav afectată de un regulament al serviciilor digitale (DSA) interpretat de birocrația de la Bruxelles în sens de instrument de cenzură și de bâtă politică împotriva opozanților. Este un regulament care, teoretic, a justificat cea mai gravă atingere adusă vreodată democrației în UE – anularea alegerilor din România din 24 noiembrie 2024. Ironic, la distană de 9 luni de la acel eveniment dramatic, administrația Trump cere anularea DSA, ca fiind contrară libertății de opinie și comerțului.

Am adus dezbaterea acasă, la București, pe 16 mai, într-o conferință pe teme europene cu mai puțin spectacol și mai mult conținut.

Încununarea acestui prim an: moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen – un semnal clar că Europa are nevoie de transparență, responsabilitate și respect față de cetățenii săi.

Urmează provocări noi.
Știu că vor fi hopuri.
Știu că nu toți vor fi de acord cu mine.
Știu că lupta cu nedreptatea și cu cei care aleg binele propriu în locul binelui cetățenilor nu se câștigă într-o zi.
Dar voi continua.

Cu aceeași conștiință, cu aceeași determinare și cu același respect față de oamenii care m-au trimis aici.
Și închei cu expresia mea favorită, pe care ați auzit-o de multe ori în anul ce a trecut, dar a cărei esență nu se va pierde niciodată, pentru că avem dreptul cu toții la un trai decent, într-o Europă a tuturor:

Hai liberare!