Un program de finanțare a înarmării statelor membre ale UE, în valoare de 150 de miliarde de euro, intitulat Security Action for Europe (SAFE), a fost adoptat de Comisia Europeană prin ocolirea Parlamentului European. Temeiul legal utilizat pentru a opera această ocolire a parlementului, adică, a dezbaterii, a fost art. 122 din TFEU, dar așa cum a rezultat din raportul din 2025 al comisiei JURI, acest text, care se referă la finanțare de urgență, este inaplicabil.

Spre surprinderea tutoror, în august 2025, Parlamentul European, sub semnătura președintei Roberta Matsola, a formulat acțiune în anularea SAFE. La data prezentei (21 octombrie 2026), cauza C-560/25 (Parlamentul European v. Consiliul) este încă pe rolul CJUE, fără termen de judecată și fără raport al Avocatului General al Curții. Este evident că problematica este de-a dreptul incandescentă, dar o soluție se așteaptă curând.

De precizat că acțiunea pretinde păstrarea provizorie a efectelor programului, până la schimbarea temeiului juridic, pentru a-l face formal corect.

Din punct de vedere juridic, probabil că programul va rămâne în ființă, dar din punct de vedere moral și politic lucrurile sunt catastrofale pentru cei care au promovat programul SAFE.

Perspectiva politică și morală a cazului, de altfel, atinge nucleul tensiunilor din arhitectura instituțională a Uniunii Europene.

Dacă instanța supremă a UE (CJUE) va decide că executivul condus de Ursula von der Leyen a ocolit ilegal singura instituție aleasă democratic din UE, legitimitatea sa morală și politică va suferi o lovitură extrem de grea.

Un astfel de deznodământ ar crea o criză de încredere sistemică, generând mai multe dileme majore legate de „căderea” politică a președintei Comisiei de a mai gestiona proiecte similar.

Precedentul moral și eticheta de „încălcare a statului de drept”

Ursula von der Leyen a făcut din „apărarea statului de drept” (Rule of Law) un stindard al mandatelor sale, penalizând financiar state membre precum Ungaria sau Polonia când au ocolit regulile democratice. În caz de eșec la CJUE, adică, atunci când se va stabili că utilizarea art. 122 din TFUE a fost un abuz de putere, acuzația de „dublu standard” va fi devenit imposibil de combătut politic.

Opoziția va folosi acest verdict pentru a o portretiza drept un lider autoritar care suspendă democrația atunci când regulile îi încurcă planurile geo-strategice.

Cum se justifică „scopul scuză mijloacele” în politică?

Apărarea politică a Ursulei von der Leyen s-a bazat pe o logică pur utilitaristă și de securitate: Europa se află într-o criză geopolitică fără precedent, industria de apărare trebuie finanțată ACUM (prin cele 150 de miliarde € din SAFE), iar dezbaterile parlamentare normale ar fi durat luni sau ani de zile.

Din punct de vedere moral, a pune eficiența militară deasupra democrației parlamentare reprezintă o alunecare periculoasă.

Dacă Ursula pierde procesul, „căderea” sa de a mai propune mari fonduri europene prin proceduri de urgență va fi redusă la zero. Parlamentul va bloca sau va contesta preventiv orice tentativă similară, paralizând mecanismele rapide de răspuns ale Comisiei.

Paradoxul cinismului politic din Parlamentul European

Deși din punct de vedere moral poziția Ursulei ar deveni șubredă, realitatea politică din spatele culiselor de la Bruxelles funcționează adesea după reguli cinice.

Parlamentul susține fondul programului SAFE. În mod paradoxal, Parlamentul European a cerut instanței ca, în cazul în care anulează legea, să mențină efectele programului. Cu alte cuvinte, se recunoaște că s-a furat startul democratic și că trebuie ca acel program să fie anulat, cu titlu de sancțiune, dar cele 150 de miliarde rămân angajate.

Este sarcastic, dar nu toate statele membre au cerut bani din acel program. Doar naivii precum politicienii români din coaliția care l-a susținut până ieri pe Bolojan s-au aruncat la sume astronomice din acest program. În schimb, state precum Spania sau Olanda au renunțat la zeci de miliarde din porțiile alocate lor cu titlu de potențial împrumut pentru înarmare …

Majoritatea PPE-S&D-Renew din Parlament se află într-o contradicție morală totală: au votat acțiunea în justiție pentru a-și proteja mândria instituțională, dar nu o vor demite politic pe von der Leyen pentru că prăbușirea Comisiei ar însemna eșecul lor politic.

O victorie a Parlamentului la CJUE nu o va trimite automat acasă pe Ursula von der Leyen, însă o va lăsa profund slăbită politic, fără aura de garant al tratatelor și forțată, pentru restul mandatului, să negocieze în genunchi în fața Parlamentului fiecare euro alocat.

Gheorghe Piperea