La începutul lui februarie 2025 aflam cu stupoare că fonduri de zeci de miliarde de dolari au fost cheltuite de administrațiile Obama și Biden (precum și, sub ochii neatenți ai lui Trump, de propria administrație) prin USAID pe organizații non-guvernamentale având ca țintă implementarea ideologiei woke, cancel culture, gender diversity și climate change, mai pe scurt, gunoiul progresist și pseudo-științific al statului adânc american, interesat să modeleze lumea după interesul dominator al păpușarilor lumii. Statele care nu sfârșeau prin adoptarea slugarnică a acestei ideologii aveau parte de revoluții portocalii sau curcubeu, cu diverse pretexte, cum ar fi lupta anti-corupție, integrarea migranților, lupta contra schimbării climatice, lupta contra lui Putin. Ziariștii care nu se înregimentau și nu se supuneau erau sortiți falimentului. Cei care se supuneau primeau fonduri de zeci de milioane.
Stick and carrot.
Biciul și acadeaua.

Banii USAID au fost folosiți și pentru crearea celei mai oribile forme de industrie a lumii occidentale contemporane: verificarea faptelor, lupta contra dezinformării și turnătoria digitală.
Mă refer, desigur, la fact checking, whistleblowing și trusted flagging.
Entitățile de turnători plătite din aceste fonduri au răspândit virusul turnătoriei securistice la utilizatorii rețelelor de socializare.

A rezultat de aici cea mai rea formă de cenzură, cea care se face prin intermediul omului de rând, fericit să îl dea în gât (se numește raportare) pe oricine nu se aliniază liniei adevărului oficial și științei stabilite. A rezultat, de asemenea, o enormă fractură socială, bazată pe etichetări, clișee și slogane, toate create în laboratoarele ONG-urilor finanțate din fonduri de tipul USAID.

USAID a fost desființat de Trump, între timp. Ce jale, ce chin, ce restriște au fost printre ONG-urile abonate la acest program… Inclusiv printre cele care activează pe feuda numită România…

De menționat că aceste ONG-uri sunt doar cu numele non-guvernamentale. Utilizând bani publici furnizați de o putere globală (SUA, China, Rusia), aceste entități sunt principalul instrument al influenței imperialiste, al așa-numitului soft power, cu care se schimbă treptat o națiune, o legislație, o comunitate, un sistem judiciar. Acțiunea imperialistă e treptată și e pe nesimțite: este la nivel cultural, politico-ideologic, legislativ, judiciar. Entitățile de acest gen sunt denumite quasi-NGO, prescurtat quango, și sunt mai riscante pentru democrație și independență decât serviciile secrete, pentru că, sub aparența unor scopuri nobile, operează societățile pe cord deschis.

ONG-urile din România, finanțate prin USAID, au făcut legislație și jurisprudență (întotdeauna favorabile statului abscons, securist, și corporațiilor), au pus propriii magistrați în instanțele și în parchetele de vârf, inclusiv la CtEDO și la CJUE, au garnisit guverne, au determinat anularea unor alegeri și numirea unui primar general și a unui președinte (aflat acum în funcție).

Influența lor în societate se bazează nu pe intenții bune și idei benefice, ci pe supunere – cine se supune primește păpică, banane și blugi, cine nu se supune este aruncat peste zidurile cetății.
Sărăcia, falimentul, pierderea suveranității, dispariția libertății și diluarea responsabilității nu sunt preocupări ale acestor entități: ele se ocupă de probleme marginale, cum ar fi ideologia de gen, fierberea climatică, corupția celorlalți. Ele par a fi majoritare, dar, de fapt, sunt doar țipătoare, produc zgomot, au metode de acțiune coordonată, în haită, au clișee, sloganuri și etichete comune: simple și prostești, dar repetate la infinit, ele devin „adevăr” de necontestat.