Către

Tribunalul Uniunii Europene

În atenția: Grefa Tribunalului Uniunii Europene

Rue du Fort Niedergrünewald

L‑2925 Luxembourg

Tel.: (+352) 4303-1

Fax: (+352) 4303 2100

E‑mail: GC.Registry@curia.europa.eu

 

Obiect:   Acțiune directă întemeiată pe dispozițiile art. 340 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene

 

Reclamant:

 

Gheorghe Piperea, identificat prin xxx domiciliat în România, xxx; cu sediul profesional în România, xxx, persoanele însărcinate cu primirea corespondenței la sediul ales fiind xxx, unde solicit comunicarea tuturor actelor de procedură.

 

în contradictoriu cu

 

Pârâtele:

 

UNIUNEA EUROPEANA prin Comisia Europeană , cu sediul în Rue de la Loi / Wetstraat 200, 1049 Bruxelles, Belgia,

Și

COMISIA EUROPEANĂ , cu sediul în Rue de la Loi / Wetstraat 200, 1049 Bruxelles, Belgia,

 

în temeiul art. 340 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare ”TFUE”)  formulez prezenta

ACȚIUNE DIRECTĂ

prin care solicit obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat subsemnatului prin acuzațiile nefondate proferate de  Comisia Europeană prin purtătorul său de cuvânt, conform cărora moțiunea de cenzură votată în cadrul Parlamentului European (al cărui semnatar și votant sunt) ar fi promovată de „prieteni ai lui Putin”, că ar fi expresii ale extremismului și ale teoriei conspirațiilor și că ar fi „mâna Moscovei”. Mai mult chiar, moțiunea ar fi fost parte a unui plan al Moscovei, pus la punct încă din luna martie 2025[1].

Vă solicit pronunțarea unei hotărâri prin care să obligați pârâtele Uniunea Europeană prin Comisia Europeană și Comisia Europeană :

1. Să prezinte scuze oficiale subsemnatului pentru jignirea care mi-a fost adusă, precum și pentru dezinformarea cetățenilor Uniunii Europene în legătură cu persoana mea și activitatea mea politică;
2. să plătească subsemnatului reclamant, Gheorghe Piperea, daune morale în cuantum de … euro.

 

Totodată, solicit obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, constând în cheltuieli de deplasare și onorariu avocat.

 

Cu titlu preliminar, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene, în considerarea faptului că subsemnatul sunt cetățean român și în aplicarea principiului accesului la justiție într-o limbă cunoscută, solicit ca limba de procedură în fața instanței să fie limba română.

1. Expunerea împrejurărilor care justifică formularea prezentei acțiuni

 

1. Subsemnatul, Gheorghe Piperea sunt avocat înregistrat în Baroul București încă din anul 1996 și practician în insolvență, iar anterior am fost judecător timp de doi ani. Am obținut cu calificativ maxim titlu de ”Doctor în drept” acordat de Universitatea Sorbona I, Paris și de Facultatea de Drept, Universitatea din București. Munca mea în domeniul dreptului s-a materializat și printr-un număr substanțial de cursuri, manuale și publicații care s-au dovedit a fi lucrări de referință în domeniul dreptului. Activitatea mea profesională a fost încununată de activitatea didactică. Sunt profesor universitar doctor la Universitatea din București, Facultatea de Drept, titular al cursurilor de Drept comercial român și Protecția Consumatorului în cadrul Facultății de Drept a Universității din București (Departamentul de drept privat), precum și titular al cursului de Proceduri de insolvență din cadrul programului de studii de master Dreptul afacerilor al Universității din București. Sunt, de asemenea, din anul 2019, arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. (Anexa I).

 

În anul 2024, subsemnatul am fost ales membru în Parlamentul European din partea partidului AUR din România și fac parte din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, iar la data de 17.09.2024 am fost ales Vicepreședinte al acestui grup politic.

 

2. La data de 26.06.2025, subsemnatul, împreună cu alți membrii ai Parlamentului European, am semnat și înregistrat pe rolul Parlamentului European o Moțiune de cenzură la adresa Comisiei, din partea Parlamentului European. (Anexa II.) Moțiunea a fost formulată în conformitate cu atribuțiile ce îi sunt conferite Parlamentului European, prin membrii acestuia, în virtutea dispozițiilor art. 17 alineatul (8) din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare ”TUE”), art. 234 TFUE, art. 106a din Tratatul Euratom și art. 131 din Regulamentul de procedură.

 

Motivele care au condus la inițierea și depunerea moțiunii de cenzură sunt justificate de o serie de fapte incontestabile, cum ar fi:

 

1. i) hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene din mai 2025[2], pronunțată contra Comisiei, prin care s-a constatat că ,,nu a oferit o explicație plauzibilă pentru a justifica nedeținerea documentelor solicitate” în relațiile cu Pfizer/BionTech în achiziționarea de vaccinuri Covid – 19 și s-a anulat Decizia Comisiei Europene de a refuza accesul la mesaele de tip SMS dintre președinta Comisiei și directorul general al Pfizer din perioada 01.01.2021 – 11.05.2022 privind achiziționarea de vaccinuri împotriva Covid -19;
2. ii) ancheta demarată încă din anul 2022 de către Parchetul European privind conduita Comisiei Europene în legătură cu contractele de achiziție încheiate cu Pfizer – anchetă încă aflată în curs;

iii) Raportul Curții de Conturi Europene nr. 22/2024 privind nereguli în utilizarea banilor publici;

23. iv) Avizul neobligatoriu al Comisiei pentru afaceri juridice (JURI) a PE din 23.04.2025 prin care se respinge utilizarea de către Comisia Europeană a art. 122 din TFUE ca temei juridic pentru programul ,,ReArm Europe”.

Legat de acest ultim aspect, menționez că cele afirmate în moțiunea de cenzură au fost confirmate recent prin anunțul[3] Parlamentului European care a decis acționarea în instanță Consiliului UE în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene după ce Comisia Europeană a activat o procedură de ocolire a legislativului european în privința fondului de 150 de miliarde de euro aferent programului SAFE, program care face parte din planul ReARM Readiness 2030.

Toate acestea probează încălcarea de către Comisie a principiilor transparenței, responsabilității și bunei guvernanțe, creând totodată premisele angrenării mecanismelor de supraveghere și control de care beneficiază Parlamentul European în exercitarea atributelor sale.

3. La data de 10.07.2025 moțiunea de cenzură a fost respinsă în Parlamentul European. Dezbaterile au avut loc în data de 07.07.2025 și au constat în intervenții scurte ale subsemnatului Gheorghe Piperea, inițiatorul moțiunii de cenzură, și ale reprezentanților grupurilor politice, precum și un discurs al dnei Ursula von der Leyen care a depășit cu 200% timpul acordat conform procedurii (15 minute în loc de 5 minute).
4. Cu ocazia discursului său, dna Ursula von der Leyen, în calitate de Președinte al Comisiei Europene, în loc să combată faptele afirmate în cuprinsul moțiunii de cenzură, a înțeles să coboare discursul la nivelul atacului la persoană, un atac presărat cu clișee verbale și acuze nefondate.

Prezint, mai jos, parte din afirmațiile dnei Ursula von der Leyen[4] :

”What we have just heard from Mr. Piperea was clear for all to see. It is taken right from the oldest playbook of extremists polarising society, eroding trust in democracy with false claims about election meddling, attempting to rewrite the history, how successful Europe overcame the global pandemic together from vaccines to next generationEU spinning debunked conspiracies about text message”.

 

5. Mesajul ostil și defăimător al Președintei Comisiei Europene a fost însușit oficial de către Comisia Europeană, ca instituție. La data de 20.07.2025, purtătorul de cuvânt al Comisiei afirmă: ”The episode is another reminder that actors proven to be closely associated with Russian state propaganda continue their attempts to polarize and weaken the European Union”.

 

Mesajul este strâns legat de numele reclamantului Gheorghe Piperea, inițiator al moțiunii, fiind urmat de descrierea contextului în care a fost făcută această afirmație a purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene, respectiv:

,,The motion of no-confidence against the president of the EU Commission had been tabled by the Romanian MEP, vice-president of the Ecr group, Gheorghe Piperea, and signed by 77 other MEPs from different political groups of the European extreme right. On 10 July this motion was rejected by the Strasbourg plenary with 360 votes against and 175 in favour. Already at the time, three days before the vote, opening the plenary debate, Ursula von der Leyen said that the motion had “been signed by Putin’s friends”. “These are movements fuelled by conspiracies and conspiracy theories, which want to polarise our societies, flooding them with disinformation” were her words”. (Anexa III – Articol en.ilsole24ore.com)

 

6. Afirmațiile false ale Comisiei Europene, prin purtătorul său de cuvânt, la adresa reclamantului, au fost preluate de toată presa internațională. Cu titlu de exemplu, menționăm următoarele publicații/articole:

 

• Motion against von der Leyen, Kremlin led the campaign since March; what the report reveals (Anexa IV– Articol pamfleti.net)

 

Comisia Europeană, prin purtătorul său de cuvânt Thomas Regnier,  a declarat “We have been following Russian operations against the EU and the Commission President for some time. Independent fact-checkers have clearly identified these operations in the context of the no-confidence motion”.

 

În cuprinsul aceluiași articol se precizează că ,,On July 10, the motion was rejected by the Strasbourg plenary session with 360 votes against and 175 in favor. Even then, three days before the vote, Ursula von der Leyen, opening the debate in the chamber, said that the motion was “signed by Putin’s friends.” “These are movements fueled by conspiracies and conspiracy theories, which seek to polarize our societies by flooding them with misinformation,” she said.  However, today, a Commission spokesperson goes further. In light of the work of independent fact-checkers, the spokesperson announced, the motion should be seen in the context of “Russian operations against the EU and its president,” which Brussels has “long been following.” (….) The fact-checkers’ reports on the no-confidence vote against Ursula von der Leyen “are a further reminder that there are actors, closely linked to Russian state propaganda, who continue to try to polarise and weaken the European Union,” said Thomas Regnier, a spokesman for the European Commission. “They are opportunistically exploiting events or political discussions in the EU to distort the political debate, spread conspiracy theories or discredit European politicians.”

”The free and independent press in Europe, as well as fact-checkers and researchers, have an important role to play in advancing understanding of this issue,” he concluded.”

 

• How von der Leyen’s no-confidence vote fueled Russian propaganda (Anexa V– Articol politico.eu)

 

Se menționează că purtătorul de cuvânt al Comisiei, Thomas Regnier ” said in a statement that the episode was another reminder that actors proven to be closely associated with Russian state propaganda “continue their attempts to polarize and weaken the European Union.” He added that those actors are “opportunistically exploiting political events or discussions in the EU, to distort the political debate, spread conspiracy theories or discredit European politicians.”

 

• Ursula von der Leyen slams ‘Russian puppets’ as MEPs debate motion totopple her presidency (Anexa VI – Articol euronews.com)
• Russia used the vote of no confidence against Vonder Leyen to stir up polarization in the EU (Anexa VII – Articol elpais.com)
• The EU unmasks Moscow. “It had a hand in the noconfidence vote against Ursula.” (Anexa VIII – Articol il Giornale)
• Von der Leyen Says No-Confidence Motion Was Initiated by Anti-Vaxxers and Putin Apologists (Anexa IX – Articol uatv.ua)

 

Prin raportare la conținutul articolelor de presă pre-citate, este evident că narațiunea promovată de președinta Comisiei Europene și purtătorul de cuvânt a produs reverberații în presa din întreaga Europă, fiind perpetuate afirmațiile nefondate, lipsite de orice temei și vătămătoare la adresa subsemantului potrivit cărora moțiunea de cenzură ar fi parte dintr-o campanie orchestrată de forțe extremiste și sprijinite de propaganda rusă, menită să destabilizeze Uniunea Europeană.

 

Imaginea zugrăvită prin afirmațiile reprezentaților Comisiei este că demersurile legale și întemeiate ale subsemnatului ar servi intereselor Moscovei și ar fi alimentate de anti-vacciniști și „apologeți ai lui Putin”. Totodată, este preluată ideea falsă, neverificată și profund nedreaptă că interesul din spatele formulării moțiunii nu fi de a apără interesele cetățenilor europeni, ci de a exploata frustrările și a eroda democrația.

 

7. Bineînțeles, aceste afirmații au fost preluate și de presa din România, unde imaginea subsemnatului Gheorghe Piperea a fost grav afectată. În concret, alegațiile Comisiei Europene au fost rostogolite atât în presa internă cât și în presa internațională și s-a ajuns la asocierea numelui subsemnatului Gheorghe Piperea cu sintagme de genul: ”extremist” (Anexa X – Articol romania.europalibera.org), ”În spatele inițiativei eurodeputatului AUR Piperea s-ar afla Moscova” (Anexa XI – Articol stiripesurse.ro), ”moțiunea fusese semnată de prietenii lui Putin” (și Anexa XII – Articol pulsulpresei.ro), ” europarlamentarul român de extremă dreaptă, antivaccinistul Gheorghe Piperea” (Anexa XIII – Articol romania.europalibera.or).

 

În ceea ce privește efectul faptelor pârâtelor asupra presei din România, sunt relevante și următoarele:

 

• Comisia Europeană acuză că în spatele moțiunii de cenzură inițiate de europarlamentarul Gheorghe Piperea este „mâna Moscovei” (Anexa IV – Articol Digi24)

 

Articolul redactat de către una dintre cele mai citite publicații de știri din România preia afirmațiile purtătorului de cuvânt Thomas Reigner și informează cititorii că ,,Moscova se află în spatele moțiunii de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen, respinsă de Parlamentul European în urmă cu 10 zile, și inițiată de europarlamentarul român din AUR, Gheorghe Piperea. Aceasta este acuzația lansată de un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, pe baza concluziilor mai multor rapoarte elaborate de organizații recunoscute de verificare a faptelor, scrie ANSA. „Urmărim de mult timp operațiunile rusești împotriva UE și a președintei Comisiei. Verificatorii independenți au identificat acum în mod clar aceste operațiuni în contextul moțiunii de cenzură”, a declarat purtătorul de cuvânt Thomas Regnier, citând studiile a două companii, Debunk și Check First, specializate în combaterea dezinformării.

 

• Mâna Moscovei, în spatele moțiunii AUR împotriva Ursulei von der Leyen, acuză Comisia Europeană. Votul a fost însoțit de o intensă campanie rusească de dezinformare (Anexa XV – Articol hotnews.ro)

 

Și cu acesta ocazie, o publicație importantă din România preia afirmațiile politice speculative și perpetuează o imagine negativă celor care au inițiat moțiunea de cenzură – astfel cum acesta a fost creionată prin declarațiile reprezentanților Comisiei Europene, asociindu-i, în mod neîntemeiat, cu propaganda rusă:  „Comisia a mers mai departe și a spus că în spatele moțiunii s-au aflat „actorii mașinii rusești de dezinformare și interferență”. Denunțarea, mai explicită ca niciodată de la începutul invaziei rusești în Ucraina, a venit din partea purtătorului de cuvânt al Comisiei pentru afaceri digitale, Thomas Regnier, scrie publicația italiană Il Giornale. Acest episod, a spus Regnier, ne reamintește încă o dată că <<actorii care s-au dovedit a fi strâns asociați cu propaganda de stat rusă continuă să încerce să polarizeze și să slăbească UE>>”.

 

8. Întrucât Comisia Europeană nu s-a dezis de afirmațiile făcute de purtătorul său de cuvânt, la data de 22.07.2025 am transmis către Președinta Comisiei Europene o Scrisoare deschisă cu privire la falsele acuzații conform cărora moțiunea de cenzură împotriva Președintei Comisiei Europene este susținută de Moscova (Anexa XVI) prin care i-am solicitat ca în termen de 7 zile, Comisia Europeană să facă proba certă a afirmației potrivit căreia în spatele moțiunii se află regimul de la Moscova.

 

Totodată, am solicitat Președintelui Comisiei Europene, în lipsa probei, să prezinte oficial scuze atât expeditorului scrisorii cât și celorlalți 79 de euro-parlamentari semnatari ai moțiunii, precum și celorlalți 95 de euro-parlamentari care au votat moțiunea, și nu în ultimul rând cetățenilor UE pentru dezinformare.

 

De precizat că afirmațiile purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene se bazează pe rapoartele unor organizații ne-guvernamentale care ar fi analizat opinii din presa rusă, iar nu fapte. Acest organizații ne-guvernamentale sunt descrise ca fiind independente, cu toate că sunt, direct sau indirect (prin fondatori sau asociați) pe lista organizațiilor finanțate de UE din fondul de 17 miliarde de euro cheltuiți de UE în perioada 2019 – 2023.

 

În comparație cu aceste rapoarte și „fapte”, moțiunea de cenzură se bazează pe hotârâri judiciare, pe rapoarte oficiale ale Curții Europene de Conturi și pe documente emise de o comisie a Parlamentului European. În comparație, cele două tipuri de probe sunt diametral opuse – ceea ce pretinde Comisia Europeană a fi fapte și adevăruri sunt, de fapt, speculații, interpretări ale unor opinii rusești (care nu pot fi amicale UE, având în vedere poziționarea UE ca adversar ireductibil al Rusiei) și teorii ale conspirației, în timp ce acuzațiile expuse în moțiunea de cenzură se bazează pe fapte, documente oficiale și adevăruri factuale.

 

9. În lipsa unei reacții din partea Comisiei Europene și a Președintelui acesteia, afirmațiile false la adresa reclamanților persistă și aduc grave atingeri drepturilor noastre ocrotite de dreptul Uniunii atât pe plan personal cât și profesional, democrației – ca principiu al dreptului Uniunii și, nu în ultimul rând ale celor care ne-au votat pentru a le reprezenta interesele în Parlamentul European.

 

10. Motiv pentru care singurul remediu pentru înlăturarea prejudiciului suferit constă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată prin care, în raport de dispozițiile art. 340 TFUE, solicit obligarea pârâtelor și îndeosebi a Comisiei Europene (autorul faptelor ilicite) la repararea prejudiciului adus subsemnatului reclamant.

 

1. Expunerea motivelor prezentei acțiuni

 

11. Conform art. 340 paragraful nr. 2 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (denumit în continuare ,,TFUE”) ,,în materie de răspundere extra-contractuală, Uniunea este obligată să repare, în conformitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre, prejudiciile cauzate de instituțiile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiunilor lor”.

 

12. Potrivit jurisprudenței constante a CJUE[5], angajarea răspunderii extra-contractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume: i) nelegalitatea comportamentului imputat instituției Uniunii, ii) caracterul real al prejudiciului și iii) existența unei legături de cauzalitate între comportamentul instituției și prejudiciul invocat .

 

13. În ceea ce privește prima condiție, o jurisprudență constantă[6] impune identificarea unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor. S‑a mai precizat că o asemenea încălcare este dovedită atunci când implică o nerespectare vădită și gravă de către instituția în cauză a limitelor impuse puterii sale de apreciere, elementele care trebuie luate în considerare în această privință fiind în special gradul de claritate și de precizie a normei încălcate, precum și întinderea marjei de apreciere pe care norma încălcată o lasă autorității Uniunii[7]. Numai atunci când această instituție nu dispune decât de o marjă de apreciere considerabil redusă, chiar inexistentă, simpla încălcare a dreptului Uniunii poate fi suficientă pentru a stabili existența unei încălcări suficient de grave[8].

 

14. Astfel, în principal, considerăm că Uniunea și implicit instituțiile sale, în speță Comisia, nu dispune de o marjă de apreciere asupra drepturilor personalității reclamanților, sfera acestor drepturi inerente oricărui cetățean al Uniunii depășind întru totul libertatea de evaluare și de decizie acordată instituțiilor Uniunii. În concret, aceste drepturi subiective fundamentale, recunoscute de lege[9] fiecărei persoane fizice, în considerarea existenței sale ca ființă umană, care au ca obiect protejarea valorilor esențiale ale identității și demnității umane, precum viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, imaginea proprie, viața privată, onoarea, reputația și alte atribute intrinseci ale personalități, nu sunt supuse marjei de apreciere a Uniunii, caracterul nelegal al încălcării obligațiilor Uniunii fiind dictat de însăși cerința respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor. Or, pentru acest motiv, considerăm că simpla încălcare a dreptului Uniunii, invocat în continuare, este suficientă pentru a stabili existența unei încălcări suficient de grave.

 

15. Cu toate acestea, în subsidiar, menționăm faptul că nelegalitatea faptei Comisiei de a aduce atingere drepturilor fundamentale ale reclamanților reiese cu evidență din ansamblul elementelor situației de fapt anterior menționate și din lipsa de prudența și de diligența de care aceasta a dat dovadă prin modul în care a acționat, motiv pentru care se confirmă îndeplinirea condiției unei încălcări suficient de grave.

 

16. În cazul de față, ne regăsim în ipoteza unei grave încălcări a drepturilor fundamentale reglementate de dreptul Uniunii Europene, astfel cum au fost protejate prin Tratatul Uniunii Europene, Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Declarația Universala a drepturilor Omului.

 

17. Comisia Europeană prin faptele sale, constând în emiterea unor afirmații calomnioase, lipsite de fundament probatoriu, cu privire la legitimitatea unui act parlamentar (moțiunea de cenzură) și la reputația profesională și politică a semnatarilor acestuia, a încălcat grav și direct mai multe drepturi fundamentale ale reclamanților, astfel cum sunt consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare ”CFR”) după cum voi arăta în cele ce urmează:

 

17.1. Încălcarea art. 1 – Demnitatea umană [10] și art. 7 – Respectarea vieții private și de familie [11]

 

Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată. Onoarea și reputația sunt drepturi subiective ce se circumscriu dreptului la demnitate, iar, în această calitate, ele trebuie să se bucure de o garanție adecvată. Relevanța acestor drepturi fundamentale în contextul european este atestată chiar prin poziționarea acestora în cuprinsul actului normativ ce consacră drepturile, libertățile și principiile pe care Uniunea se obligă să le recunoască.

 

Totodată, demnitatea persoanei, alături de onoare, imagine și reputație, constituie componente esențiale ale vieții private. În jurisprudența constantă a Curții, reputația unei persoane este recunoscută ca parte integrantă a identității sale personale, protejată în temeiul art. 7 CFR.

 

Acreditarea ideii că reclamantul, în calitate de europarlamentar, „continuă încercările de polarizare și slăbire a Uniunii Europene” cu ocazia formulării moțiunii de cenzură, respectiv că aceasta ar fi fost „semnată de prietenii lui Putin”, fără existența vreunei probe sau a unei constatări oficiale a unui organism competent în acest sens, reprezintă o atingere gravă adusă vieții private și demnității mele, cu consecințe directe asupra reputației personale, profesionale și publice.

 

Afirmațiile lansate public de către Președinta Comisiei Europene și ulterior reiterate de purtătorul de cuvânt oficial al instituției, în lipsa oricărui temei probatoriu, echivalează, din punct de vedere juridic, cu o ingerință nepermisă în viața mea privată.

 

În ceea ce privește titularul protecției garantate, prevederile Cartei nu disting între calitatea persoanei. Protecția este conferită tuturor persoanelor fizice, indiferent de statutul lor social sau de demnitatea execritată în cadrul instituțiilor Uniunii.

 

Dreptul la reputație reprezintă, în egală măsură, o parte integrantă a dreptului la respectarea vieții private și constituie un element esențial al identității personale și psihice a individului, fiind constant protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care sancționează ferm orice încălcare a acestuia.

 

În calitate de reclamant, beneficiez de această protecție, iar în mod evident, demersurile mele politice, inclusiv inițierea moțiunii de cenzură – un drept specific și legitim derivat din calitatea de europarlamentar – se situează în sfera legalității și a exercițiului democratic.

 

În evidentă opoziție cu aceste acțiuni legitime ale mele se remarcă discursul trivial al Președintei Comisiei Europene și comportamentul arbitrar și nelegal al Comisiei Europene, care, prin reprezentanții săi, a adoptat o poziție de discreditare și denigrare a subsemnatului, fără a se baza pe vreo probă concretă și inventând „fapte” aflate în totală contradicție cu realitatea obiectivă.

 

17.2. Încălcarea art. 11 – Libertatea de exprimare și de informare [12]

 

Potrivit art. 11 din CFR, libertatea de exprimare, incluzând dreptul de a emite opinii și de a participa la dezbaterea democratică, este garantată.

Or, moțiunea de cenzură împotriva Comisiei Europene, introdusă în baza art. 234 TFUE și art. 17 alin. (8) TUE, reprezintă un instrument fundamental al controlului democratic exercitat de Parlamentul European, făcând parte din misiunea euro-parlamentarilor și reprezentând o expresie a voinței populare.

 

Discreditarea publică a acestui demers democratic prin asocierea sa cu teorii ale conspirației sau cu propaganda ostilă Uniunii Europene constituie un atac direct nu doar asupra autorilor moțiunii, ci asupra însăși funcției democratice a Parlamentului European.

Prin această conduită, Comisia Europeană a restrâns nejustificat exercitarea libertății de exprimare politică a reclamanților, cu efect de intimidare și descurajare a exprimării legitime a opiniilor critice.

 

• Încălcarea art. 21 – Nediscriminarea [13]

 

Se interzice orice formă de discriminare, inclusiv pe criteriul opiniilor politice – art. 21 alin. (1) CFR.

Or, afirmațiile purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene, afirmații de care Comisia Europeană nu s-a distanțat nici până în prezent, au vizat în mod direct un grup determinat de europarlamentari care împărtășesc o anumită orientare politică și care au exercitat un drept conferit de tratate – acela de a contesta politic activitatea Comisiei.

 

Calificarea acestor acțiuni ca fiind „tentative de destabilizare venite din partea propagandei ruse” echivalează cu o stigmatizare a opiniei politice exprimate de subsemnatul (prin exercitarea unor drepturi deținute în calitate de euro parlamentar), în absența oricărei probe sau poziții oficiale a unui organ competent. Mai mult, efectul discriminatoriu se propagă dincolo de persoana reclamantului, afectând un segment reprezentativ al cetățenilor Uniunii care se regăsesc în acele convingeri politice și care, prin votul democratic, și-au desemnat reprezentanți în Parlamentul European.

 

Deosebit de relevant este faptul că elaborarea moțiunii de cenzură reprezintă o procedură de esența mecanismelor democratice.

Astfel, potrivit art. 17 alin. 8 TUE ,,Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în fața Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moțiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul 234 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moțiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcțiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate trebuie să demisioneze din funcțiile pe care le exercită în cadrul Comisiei.”

 

În consecință, apreciem că faptele Comisiei, prin purtătorul său de cuvânt, de a asocia, în mod vădit neîntemeiat, unui mecanism democratic ideea de atentat la democrația europeană este în sine o faptă nelegală și contrară ordinii de drept unionale.

Deosebit de păgubitor este faptul că, prin acuzele nefondate si nedovedite, Uniunea depășește limitele prudenței și diligenței și încearcă să reducă la tăcere o parte a membrilor organului reprezentativ, aspect ce conduce la bagatelizarea exercițiului democratic.

 

Prin urmare, consider că faptele Comisiei Europene, validate de tăcerea sa ulterioară în fața solicitării mele oficiale de retractare [14], încalcă grav standardele de protecție a drepturilor fundamentale și subminează valorile statului de drept consacrate de tratatele fondatoare ale Uniunii.

 

• Privilegiile și imunitățile membrilor Parlamentului European. Încălcarea articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene

 

Potrivit articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, „membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor”. Această normă consacră o protecție absolută a parlamentarului european în ceea ce privește manifestările de voință politică ce se situează în sfera exercitării mandatului său reprezentativ.

 

O consecință firească a acestei reglementări este interdicția inițierii unor forme active de constrângere împotriva euro-deputatului pentru opiniile sau voturile sale. Cu atât mai mult este inadmisibilă denigrarea publică și discreditarea acestuia de către o instituție a Uniunii pentru exercițiul unui drept procedural – formularea unei moțiuni de cenzură în temeiul art. 234 TFUE și art. 17 alin. (8) TUE.

 

Așadar, în contextul în care exprimarea politică a subsemnatului reclamant a fost stigmatizată public și prezentată în mod fals ca fiind un act de propagandă străină ori de subversiune democratică, Comisia Europeană a adus atingere directă și nemijlocită garanțiilor oferite de Protocolul nr. 7, transformând protecția imunității parlamentare într-o ficțiune lipsită de utilitate.

 

Această conduită reprezintă o formă de constrângere indirectă, cu efect de intimidare, descurajare și delegitimare a unui act constituțional reglementat expres de tratatele Uniunii, cu consecințe grave asupra bunei funcționări a instituțiilor europene și asupra suveranității opiniei politice exprimate în cadrul Parlamentului European.

 

Astfel, și în ceea ce privește calitatea subsemnatului de europarlamentar, rezultă cu evidență că fapta ilicită a purtătorului de cuvânt, susținută și ratificată prin tăcere culpabilă de către Comisia Europeană, generează un drept subiectiv la repararea integrală a prejudiciului, în condițiile prevăzute la art. 340 alin. (2) TFUE.

 

• Încălcarea dispozițiilor art. 41 și incidența art. 47

 

În considerarea încălcărilor Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reclamanții invocăm aplicarea dispozițiilor art. 41 din Cartă [15], care garantează dreptul oricărei persoane la o bună administrare, incluzând, printre altele, obligația corelativă a instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii de a acorda resortisanților tratament imparțial și echitabil în contextul activității sale.

În completare, art. 47 din Cartă [16] consacră dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, asigurând accesul liber și nediscriminatoriu la justiție, dreptul la un tribunal independent și imparțial, precum și respectarea tuturor garanțiilor procedurale corespunzătoare.

Drept urmare, în lumina încălcării dispozițiilor Cartei prin acțiuni ale Comisiei arbitrare și lipsite de transparență, ce au condus la lezarea gravă a drepturilor mele fundamentale – la demnitate, imagine, reputație, nediscriminare, exprimare și exercitare a mandatului – ce îmi revin atât în calitate de cetățean al Uniunii, cât și de europarlamentar, apreciez că devin aplicabile dispozițiile art. 41 și 47 din Carta.

 

• Aplicabilitatea art. 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE

 

Cu titlu general, în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Cartă, dispozițiile Cartei se aplică instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, care sunt ținute, în contextul exercitării competențelor care le revin, să respecte drepturile și principiile consacrate de Cartă și să promoveze aplicarea acestora, cu respectarea principiului subsidiarității.

 

În particular, în ceea ce privește răspunderea juridică a Uniunii pentru actele săvârșite de propriii agenți, articolul 340 din TFUE consacră principiul răspunderii extra -contractuale, statuând că Uniunea este obligată să repare prejudiciile cauzate de instituțiile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiunilor lor, în conformitate cu principiile generale comune sistemelor juridice ale statelor membre.

 

În lumina acestor dispoziții, este esențial de subliniat că purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, dl. Thomas Regnier, nu a acționat ca o simplă persoană fizică în exprimarea opiniilor sale private, ci în calitate oficială, de agent al Uniunii Europene, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, în exercitarea atribuțiilor sale instituționale. Declarațiile formulate de acesta, preluate și mediatizate de publicații de la nivelul întregului bloc comunitar – prin care se sugera în mod fals că inițiativa politică a reclamantului, respectiv moțiunea de cenzură împotriva Comisiei Europene, ar fi fost susținută de Moscova și că aceste demersuri democratice ar fi mașinațiuni ale unor „actori, strâns legați de propaganda de stat rusă, care continuă să încerce să polarizeze și să slăbească Uniunea Europeană” – au fost susținute în mod public, în considerarea poziției sale oficiale.

 

Aceeași concluzie este susținută și prin faptul că Comisia Europeană nu a înțeles să retracteze sau să se distanțeze în vreun fel de conținutul declaraților purtătorului său de cuvânt. Mai mult, astfel cum am arătat, am formulat o Scrisoare deschisă cu privire la falsele acuzații conform cărora moțiunea de cenzură împotriva Președintei Comisiei Europene este susținută de Moscova (Anexa III). Prin aceasta am oferit Comisiei  posibilitatea de a se dezice de declarațiile purtătorului sau de cuvânt. Cu toate acestea, nici cu această ocazie Comisia nu a adoptat o poziție, omițând, pană în prezent, să se distanțeze de faptele vădit nelegale și neîntemeiate care au condus la încălcarea drepturilor noastre fundamentale. În acest fel, apreciez că instituția a achiesat la poziția purtătorului de cuvânt și a ratificat tacit, prin inacțiune faptele acestuia, fiind întemeiată atribuirea faptelor culpabile înseși Comisiei.

 

Această inacțiune instituțională, manifestată prin lipsa oricărei reacții publice oficiale, echivalează, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu o ratificare tacită a conduitei agentului său și denotă acceptarea implicită a poziției exprimate de acesta.

În aceste condiții, consider că sunt întrunite elementele necesare pentru a atrage răspunderea directă a Comisiei Europene, care prin pasivitatea sa deliberată, a validat faptele prejudiciabile ale propriului reprezentant.

 

Totodată, Uniunea Europeană, în virtutea dispozițiilor art. 340 TFUE răspunde pentru faptele prejudiciabile săvârșite de instituțiile sale, în speță Comisia Europeană.

 

• Nu în ultimul rând, sunt incidente și dispozițiile art. 52 alin. (1) din CFR [17]

 

Restrângerea drepturilor fundamentale ale subsemnatului reclamant, înfăptuită prin conduita instituțională a Uniunii Europene și, în mod particular, prin declarațiile oficiale false, neverificate și nedrepte ale purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene,  nu îndeplinește niciuna dintre exigențele instituite de art. 52 din CFR.

Restrângerea nu este prevăzută de vreo normă de drept, nu este proporțională, nu răspunde unui interes general recunoscut de Uniune. Dimpotrivă, iar această ingerință a fost lipsită de orice bază factuală, nefiind susținută nici până în prezent de vreo probă concretă, verificabilă sau obiectivă, aspecte ce denotă caracterul arbitrar și nefondat.

 

Mai mult decât o simplă abatere procedurală, conduita Comisiei Europene se configurează ca o intervenție inacceptabilă în sfera drepturilor garantate, afectând în mod direct exercitarea neîngrădită a mandatului de europarlamentar și compromițând principiile pluralismului politic și ale dezbaterii libere într-un sistem democratic.

 

Prin discreditarea nejustificată a reclamantului și insinuarea unor legături externe fictive, fără niciun suport probatoriu, Comisia, prin agenții săi, nu doar că a afectat reputația și integritatea mea, ci a produs un veritabil atac la însăși esența mecanismului democratic al Uniunii Europene.

Moțiunea de cenzură nu este altceva decât instrumentul cel mai ferm prin care opoziția poate critica puterea. Este calea democratică, instituțională, pe care se poate înscrie exprimarea pluralistă a opiniilor, ceea ce reprezintă un pilon fundamental al legitimității politice și constituționale.

 

Astfel, faptele imputabile pârâtei nu pot fi interpretate decât ca o formă de suprimare mascată a dreptului la opinie, exprimare și acțiune politică într-un cadru legal și democratic, afectând grav încrederea în funcționarea echitabilă a instituțiilor Uniunii și punând sub semnul întrebării angajamentul real al acestora față de valorile proclamate prin tratatele fondatoare și Carta drepturilor fundamentale.

 

18. Suplimentar argumentelor ante-menționate, invoc în susținerea prezentei cereri incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care își găsesc aplicabilitatea în temeiul art. 52 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [18].

 

Această dispoziție consacră principiul paralelismului în materia protecției drepturilor fundamentale și presupune, indirect, ca interpretarea drepturilor prevăzute în Cartă să aibă loc în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

 

Prin urmare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor Cartei – în special cele privind demnitatea umană (art. 1), viața privată (art. 7), libertatea de exprimare (art. 11), libertatea de gândire și opinie (art. 10), nediscriminarea (art. 21) – devin incidente și relevante dispozițiile corespondente din CEDO, respectiv: Dreptul la respectarea vieții

 

private și de familie (art.8) [19] Libertatea de gândire, de conștiință și de religie (art.9)[20] Libertatea de exprimare (art. 10) [21] Interzicerea discriminării (art.14) [22].

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a afirmat constant că respectarea drepturilor fundamentale constituie o componentă esențială a principiilor generale de drept care guvernează ordinea juridică a Uniunii și pe care este chemată să le garanteze. În această misiune, Curtea a jucat un rol esențial în dezvoltarea și consolidarea standardelor de protecție a drepturilor fundamentale, contribuind astfel la întărirea statului de drept la nivel european. În interpretarea acestor drepturi, Curtea se inspiră în mod constant din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, precum și din instrumentele internaționale relevante în domeniu, în special din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la elaborarea și aplicarea căreia statele membre ale Uniunii au participat activ.[23]

 

18.1. Dreptul la respectarea vieții private și de familie – art. 1 și 7  CEDO. Declarațiile publice ale purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene, formulate fără a fi susținute de vreo probă concretă, sunt de natură denigratoare și cu un vădit caracter ofensator, aducând o gravă atingere reputației publice și onoarei reclamanților– valori fundamentale care fac parte integrantă din viața privată, astfel cum aceasta este protejată de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

 

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că reputația unei persoane formează un aspect esențial al vieții private. Mai mult, în mod explicit, Curtea a precizat că Convenția nu poate fi interpretată în sensul că persoanele fizice ar trebui să tolereze acuzații de săvârșirea unor infracțiuni, formulate public de către funcționari guvernamentali – persoane de la care opinia publică se așteaptă să dețină informații verificate și credibile – fără ca aceste afirmații să fie susținute de fapte concrete. [24]

 

Prin urmare, asemenea declarații, venind din partea unui reprezentant oficial al Comisiei Europene, nu doar că afectează grav demnitatea și imaginea publică a reclamantului, dar contravin și standardelor de protecție consacrate de jurisprudența Curții de la Strasbourg și angajamentelor asumate de Uniune în materia respectării drepturilor fundamentale.

 

18.2. Libertatea de gândire, de conștiință și de opinie -art. 10 CEDO. Declarațiile publice ale Comisiei –  „au fost semnate de prietenii lui Putin”, „continuă încercările de polarizare și slăbire a Uniunii Europene”, „există actori, strâns legați de propaganda de stat rusă, care continuă să încerce să polarizeze și să slăbească Uniunea Europeană” echivalează cu o stigmatizare a unor opinii politice legitime și temeinic argumentate, exprimate în exercitarea mandatului de europarlamentar.

 

Această formă de presiune indirectă are efect inhibator asupra libertății de opinie politică, în contradicție cu jurisprudența CEDO, potrivit căreia statele (și, prin extensie, instituțiile supranaționale) trebuie să asigure un spațiu pluralist și tolerant pentru opinii diverse.

 

• Libertatea de exprimare – art. 11 CEDO. Exercitarea dreptului de a iniția o moțiune de cenzură presupune implicit libertatea de a comunica idei și opinii politice critice față de activitatea Comisiei, drept protejat de art. 10 CEDO. Cu privire la acesta, Curtea de la Strasbourg a subliniat în repetate rânduri că importanța liberei exprimări este valabilă nu doar pentru „informații” sau „idei” primite favorabil sau considerate inofensive ori indiferente, ci și pentru cele care rănesc, șochează sau îngrijorează. În acest sens, a reținut că necesitatea pluralismului, toleranței și deschiderii, fără de care nu există „societate democratică”[25].

 

Or, reacția pârâtei – prin intermediul purtătorului de cuvânt – are caracterul unei represalii instituționale, afectând climatul de dezbatere liberă și constituind o ingerință nejustificată într-o societate democratică.

 

18.4 Interzicerea discriminării – art. 21 Declarațiile publice nu doar că au adus atingere drepturilor fundamentale menționate mai sus, dar au avut efect discriminatoriu prin stigmatizarea unei categorii de reprezentanți aleși ai Parlamentului European – semnatarii moțiunii – în mod nediferențiat, prezentându-i drept agenți ai unei puteri străine.

 

19. Este incident astfel art. 14 CEDO, întrucât restrângerea drepturilor nu s-a făcut în mod individualizat, proporțional și justificat, ci prin asimilarea întregii acțiuni democratice cu o culpă ideologică colectivă. Vinovăția prin asociere este un concept a-juridic, revolut, aparținând deopotrivă celor două tipuri de totalitarism ale secolului trecut: nazismul și comunismul. Sub nicio formă nu poate fi acceptat acest concept în cadrul democrației de secol XXI. Sub nicio formă aceste două plăgi ale secolului trecut nu trebuie reînviate, cu atât mai puțin de înalți reprezentanți ai UE.

 

20. În egală măsură, în ceea ce mă privește, în virtutea dispozițiilor art. 52 alin. (4) și (6) [26] din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră rolul tradițiilor constituționale comune și al legislațiilor naționale în definirea și interpretarea drepturilor garantate de Cartă, solicit Curții ca, în analiza sa, să țină seama și de dispozițiile relevante din dreptul intern al României, care consacră și protejează în mod expres drepturi fundamentale precum demnitatea umană, onoarea, viața privată și libertatea de exprimare.

 

Prin raportare la situația de fapt determinată, este pe deplin justificat ca instanța să valorifice inclusiv standardele de protecție prevăzute în dreptul național român, întrucât acestea contribuie la consolidarea interpretării protecției oferite de dreptul Uniunii. Această abordare nu doar că este permisă de normele Cartei, ci este necesară pentru asigurarea unei protecții efective, coerente și aprofundate a drepturilor fundamentale ale persoanei în ordinea juridică europeană.

 

În concret, drepturile fundamentale lezate prin declarațiile calomnioase ale purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene sunt protejate în dreptul român în virtutea dispozițiilor Constituției României – art. 1 alin. (3) [27], art. 26 alin. (1)[28] și art. 30 alin. (6) [29] și ale Codul Civil Român [30].

 

Astfel, în deplină concordanță cu garanțiile reglementate la nivelul Uniunii, legislația internă sancționează acțiunile și inacțiunile de natură defăimătoare ori stigmatizantă la adresa persoanelor. Respectarea vieții private, a onoarei și reputației constituie o garanție constituțională, care instituie obligația corelativă pozitivă a autorităților publice de a ocroti viața intimă, familială și privată a cetățeanului. În completare, Codul civil român, reglementează drepturile personalității și acordă persoanei lezate posibilitatea de a solicita atât constatarea încălcării, cât și repararea integrală a prejudiciului moral suferit. Este în acest sens art. 69 din Codul civil român.

 

21. Din coroborarea tuturor dispozițiilor menționate supra, putem concluziona că atât jurisprudența CJUE, a Curții de la Strasbourg, cât și reglementările naționale, consacră protecția și respectarea dreptului fundamentale ale omului la viață privată, demnitate, onoare, reputație, la liberă exprimare, precum și un standard ridicat de interzicere a discriminării.

 

În egală măsură, în cadrul tuturor reglementările, atât la nivel European, cât și intern, este prevăzut că ingerințele provenite din partea unor instituții sau autorități sunt mai grave, pe măsură ce produc efect intimidant asupra liberei exercitări a drepturilor fundamentale. A limita, prin atacuri la persoană, respectiv prin tratamente discriminatorii, libertatea de exprimare a unui reprezentant ales al poporului echivalează nu doar cu o atingere adusă respectivului individ, ci și cu interzicerea dreptului colectiv al cetățenilor de a fi reprezentați în mod liber, la nivel european.

 

22. În ceea ce privește prejudiciul,

 

Prejudiciul suferit de subsemnatul este unul de ordin nepatrimonial, materializat în atingeri aduse demnității, onoarei și reputației dar și libertății de exprimare, astfel cum a fost dezvoltat supra.

 

22.1. La evaluarea acestui prejudiciu urmează a se avea în vedere reputația pe care prin ani de muncă, subsemnatul am reușit să o construiesc. În acest sens, o oglindire a imaginii mele în societate, în mediul profesional și academic se poate vedea în conținutul CV-ului personal, atașat prezentei cereri.

 

Totodată trebuie avută în vedere și împrejurarea că acuzațiile denigratoare provin de la Comisia Europeană, organul executiv al Uniunii Europene care are rolul să apere interesele cetățenilor europeni și să-și asume cu demnitate responsabilitatea în fața unor demersuri democratice efectuate de către organul de control Parlamentul European.

Nu trebuie omis faptul că, Parlamentul European prin membrii săi are și rolul de a supraveghea și de a controla activitatea executivului și chiar de a-l demite în cazul în care constă încălcări ale atribuțiilor ce îi sunt conferite de tratate.

 

22.2. Afirmațiile pârâtei și efectul acestora la nivelul opiniei publice și implicit în cadrul Parlamentului European pot constitui și o constrângere sau o acțiune de intimidare a europarlamentarilor în ceea ce privește modul în care înțeleg să își exercite misiunea primită de la votanți în cadrul Parlamentului European. Aceste ingerințe în exercițiul drepturilor fundamentale la imagine, reputație și demnitate pot influența negativ democrația în cadrul Parlamentului European. Totodată, aduc atingere imunității de care europarlamentarul se bucură  în exercitarea mandatului său în considerarea art. 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile si imunitățile Uniunii Europene.

 

• Se impune a fi avut în vedere faptul că, în prezenta cauză, nu suntem în situația unei simple dispute între particulari, ci în fața unei conduite imputabile unei instituții centrale a Uniunii Europene, ceea ce impune aplicarea unor standardele superioare de responsabilitate și diligență. În concret, reprezentanții Comisiei Europene au acționat public într-o manieră ce depășește orice limită legitimă a exprimării critice, plasându-se într-o zonă a discreditării și stigmatizării fără fundament probatoriu a unor membri aleși ai Parlamentului European.

 

23. Nu în ultimul rând, cuantumul prejudiciului este justificat prin efectele pe care comportamentul nelegal al Uniunii le-a produs pe planul imaginii propagate în presa internă și internațională cu privire la semnatarii acestei moțiuni de cenzură.

În ceea ce mă privește, este relevant faptul că una dintre cele mai mari publicații de știri din România a preluat acuzațiile nefondate ale Uniunii și a reținut că „Moscova se află în spatele moțiunii de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen, respinsă de Parlamentul European în urmă cu 10 zile, și inițiată de europarlamentarul român din AUR, Gheorghe Piperea. Aceasta este acuzația lansată de un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, pe baza concluziilor mai multor rapoarte elaborate de organizații recunoscute de verificare a faptelor, scrie ANSA.” (Anexa XIV – Articol Digi24)

Or, dat fiind faptul că publicația Digi24 reprezintă (potrivit unui studiu realizat în 2023[31]) cea mai citată sursă media din România, este evident impactul nefavorabil pe care un articol bazat pe informații false perpetuate de oficiali ai Comisiei Europene îl are asupra credibilității reclamantului, asupra legitimității sale pe plan politic, profesional și implicit asupra vieții sale private.

 

• Astfel, atitudinea culpabilă a pârâtei, corelată cu impactul mediatic internațional al declarațiilor formulate, aduce o atingere gravă demnității și imaginii reclamanților, generând un prejudiciu amplificat nu doar la nivel personal, ci și instituțional, prin subminarea credibilității reprezentanților aleși ai cetățenilor Uniunii.

 

• Nu în ultimul rând, relativ la determinarea cuantumului despăgubirilor solicitate, având în vedere faptul că nu este posibilă identificarea unor criterii ştiinţifice exacte pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, aprecierea prejudiciului nepatrimonial nu se rezumă la determinarea preţului suferinţei psihice şi fizice, care sunt inestimabile, ci reprezintă aprecierea multilaterală a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile sociale asupra persoanei prejudiciate.

 

În concret, despăgubirile acordate în temeiul articolului 340 TFUE vizează, pe cât posibil, restabilirea situației reclamantului anterioare momentului faptelor reclamante. Pierderile pot fi atât de natură pecuniară cât și nepatrimonială, cum este cazul prejudiciului moral.

 

În majoritatea sistemelor juridice, noțiunea de „prejudiciu moral” se referă la tipuri de prejudicii care sunt intangibile și cărora nu li se poate atribui cu ușurință o valoare economică de vreme ce, strict vorbind, nu au o valoare de piață. Exemplele tipice pentru astfel de prejudicii includ durerea și suferința, stresul emoțional, atingerile aduse imaginii, reputație, calității vieții sau relațiilor personale. Esențial de arătat este faptul că, în privința acestui tip de prejudiciu, reclamanții nu sunt ținuți să aducă probe suplimentare pentru suferința lor, fiind suficientă dovedirea încălcărilor ce au fost aduse drepturilor lor fundamentale.

 

• Curtea este suverană în a aprecia cu privire la cuantumul daunelor morale acordate. Totuși, la stabilirea acestora va ține seama de circumstanțele cauzei analizate, de persoana reclamantului, de persoana pârâtului și, bineânteles, de repercursiunile pe care le pot avea faptele reclamate la nivel de societate – contextul general al producerii încălcării.

 

24. Condiția referitoare la legătura de cauzalitate, prevăzută la articolul 340 al doilea paragraf TFUE privește existența unei legături suficient de directe de la cauză la efect între comportamentul nelegal reproșat și prejudiciul invocat[32].

 

În acest sens, subliniez că declarațiile publice, oficiale ale Președintei Comisiei Europene și ale purtătorului de cuvânt al acesteia, făcute în contextul formulării și dezbaterii unei moțiuni de cenzură legale și întemeiate, au generat în mod nemijlocit o asociere defăimătoare între imaginea inițiatorului moțiunii și regimul de la Moscova, fără ca această afirmație să fie susținută de probe obiective sau verificabile.

 

Impactul mediatic major al acestor afirmații – reflectate în presa internațională și națională, în mod direct și nominalizat – mi-a produs un prejudiciu concret, de natură morală și profesională, constând în: compromiterea reputației politice, discreditarea publică a demersului parlamentar legitim și afectarea imaginii în fața electoratului.

 

Această deteriorare a imaginii nu s-ar fi produs în lipsa acțiunilor Comisiei, iar lipsa asumării unei poziții exprese de distanțare față de afirmațiile calomnioase, în pofida apelurilor publice ale reclamanților (a se vedea Scrisoarea Deschisă transmisă la 22 iulie 2025), au consolidat percepția publică generată de aceste acuzații neprobate.

 

Pe cale de consecință, apreciez că comportamentul nelegal reproșat Uniunii se află în legătură de cauzalitate evidentă cu prejudiciul moral suferit de reclamanți, fiind întrunite cerințele impuse de art. 340 alin. (2) TFUE pentru angajarea răspunderii extra contractuale a pârâtelor.

 

• CONCLUZII

 

25. Pentru a conchide, remarc faptul că dreptul la viață privată și la reputație fac parte din nucleul dur al protecției oferite de Carta UE, și orice ingerință din partea unei instituții trebuie să fie proporțională, necesară și justificată în mod obiectiv. Prin urmare, raportând faptele prezentate la aceste repere legale recunoscute de Uniune, apreciez că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții ale răspunderii extra contractuale:

• fapta ilicită constă în lansarea și asumarea de către Comisia Europeană a unor afirmații neprobate, cu conținut calomnios, care afectează demnitatea, viața privată, libertatea de exprimare și egalitatea de tratament a reclamanților;
• prejudiciul constă în atingerea gravă adusă reputației, imaginii și credibilității politice și profesionale a reclamanților, consolidată și propagată printr-o mediatizare internațională masivă;
• există o legătură de cauzalitate directă între declarațiile instituției și prejudiciul produs, întrucât acestea au declanșat efectele negative reclamate, în lipsa oricărei probe sau proceduri oficiale.

 

26. Pentru toate cele menționate supra, solicit admiterea prezentului demers formulat în fața Tribunalului Uniunii Europene și obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat prin acuzațiile nefondate ale Comisiei Europene conform cărora moțiunea de cenzură votată în cadrul Parlamentului European (a cărui inițiator, semnatar și votant sunt) ar fi susținută de Moscova.

 

27. Consider că o reparație echitabilă și integrală constă pe de o parte în obținerea unor scuze oficiale din partea Comisiei Europene pentru afirmațiile defăimătoare la adresa reclamantului și pentru dezinformarea cetățenilor Uniunii Europene iar, pe de altă parte, în obligarea pârâtelor la plata sumelor menționate în petit cu titlu de daune morale.

 

1. PROBE

 

În susținerea cererii noastre, depunem următoarele înscrisuri:

În dovedirea calității dlui Gheorghe Piperea de Profesor Universitar Doctor în drept – Avocat în cadrul Baroului București:

Anexa I.1. – Deciziei de intrare în profesie nr. 496 din 23.05.1996

Anexa I.2. – Curriculum vitae Gheorghe Piperea

Anexa I.3. – Adeverința emisă de Facultatea de Drept din cadrul universității din București

Anexa II. – Moțiune de cenzură împotriva Comisiei din 26.06.2025 (versiune în limba engleză)

 

Pentru dovedirea faptelor culpabile reclamate:

Anexa III. – Articol en.ilsole24ore.com – EU accuses Moscow of being behind motion ofno confidence in Ursula von der Leyen, 20.07.2025

Anexa IV. – Articol pamfleti.net – Motion against von derLeyen, Kremlin led thecampaign since March;what the report reveals, 20.07.2025

Anexa V. – Articol politico.eu – How von der Leyen’s no-confidence vote fueled Russian propaganda, 21.07.2025

Anexa VI. – Articol euronews.com – Ursula von der Leyen slams ‘Russian puppets’ as MEPs debate motion totopple her presidency

Anexa VII. – Articol elpais.com – Russia used the vote of no confidence against Vonder Leyen to stir up polarization in the EU

Anexa VIII. – Articol il Giornale – The EU unmasks Moscow. “It had a hand in the noconfidence vote against Ursula.”

Anexa IX. – Articol uatv.ua – Von der Leyen Says No-Confidence Motion Was Initiated by Anti-Vaxxers and Putin Apologists, 10.07.2025

Anexa X. – Articol romania.europalibera.org – Ursula von der Leyen, la dezbaterea moțiunii de cenzură din Parlamentul European: „Extremiștii nu trebuie să rescrie istoria”

Anexa XI. – Articol stiripesurse.ro – Comisia Europeană face acuzații după moțiunea de cenzură împotriva lui von der Leyen: În spatele inițiativei eurodeputatului AUR Piperea s-ar afla Moscova

Anexa XII. – Articol pulsulpresei.ro – Comisia Europeană denunță influența Moscovei în spatele moțiunii de cenzură lansate de europarlamentarul Gheorghe Pipere

Anexa XIII. – Articol romania.europalibera.org – Șefa Comisiei Europene, în ParlamentulEuropean, după eșecul moțiunii AUR împotriva sa: luptă între democrație și iliberalism, 10 iulie, 2025

Anexa XIV. – Articol Digi24 – Comisia Europeană acuză că în spatele moțiunii decenzură inițiate de europarlamentarul GheorghePiperea este „mâna Moscovei”, 22.07.2025

Anexa XV. – Articol hotnews.ro – Mâna Moscovei, în spatele moțiunii AUR împotriva Ursulei von der Leyen, acuză Comisia Europeană. Votul a fost însoțit de o intensă campanie rusească de dezinformare

 

 

 

Cu deosebită considerație,

Gheorghe Piperea

[1] Cu toate că motivația și ideea moțiunii de cenzură au apărut de-abia la finalul lunii mai 2025.

[2]https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?mode=lst&pageIndex=0&docid=299492&part=1&doclang=EN&text=&dir=&occ=first&cid=1965644

 

[3] https://www.euractiv.com/section/defence/news/european-parliament-sues-council-over-e150-billion-defence-loan-scheme/

 

[4]    Verbatim report of proceedings – Motion of censure on the Commission (debate) – Monday, 7 July 2025

 

[5]  Hotărârea Tribunalului din data de 12.02.2019 in cauza T‑201/17,Printeos SA și Comisia,

Hotărârea din 20 septembrie 2016, Ledra Advertising și alții/Comisia și BCE, C‑8/15 P-C‑10/15 P, EU:C:2016:701

 

[6] Hotărârea din 20 septembrie 2016, Ledra Advertising și alții/Comisia și BCE, C‑8/15 P-C‑10/15 P, EU:C:2016:701, punctul 65 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 30 mai 2017, Safa Nicu Sepahan/Consiliul, C‑45/15 P, EU:C:2017:402

 

[7] Hotărârea din 30 mai 2017, Safa Nicu Sepahan/Consiliul, C‑45/15 P, EU:C:2017:402,

 

[8] Hotărârea din 10 iulie 2003, Comisia/Fresh Marine, C‑472/00 P, EU:C:2003:399, punctul 26 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 aprilie 2017, Ombudsmanul/Staelen,

[9] În acest sens, arătăm în prezenta cerere că drepturile fundamentale încălcate de uniune sunt cele  protejate prin Tratatul Uniunii Europene, Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Declarația Universala a drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

[10] Articolul 1 Demnitatea umană Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.

 

[11] Articolul 7 Respectarea vieții private și de familie Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.

[12] Articolul 11 Libertatea de exprimare și de informare (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. (2) Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

 

[13] Articolul 21 Nediscriminarea (1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală. (2) În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie.

[14] A se vedea în acest sens Scrisoarea deschisă cu privire la falsele acuzații conform cărora moțiunea de cenzură împotriva Președintei Comisiei Europene este susținută de Moscova (Anexa III).

[15] Articolul 41 Dreptul la bună administrare „(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(3) Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituțiile sau agenții acesteia în exercitarea funcțiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre.”

 

[16] Articolul 47 Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil ”Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.

Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.

Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție.”

[17] Articolul 52 Întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor „Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.”

[18] Potrivit acestui text, „în măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de convenția menționată”

[19] Art. 8 CEDO 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

 

[20] Art. 9 CEDO 1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

 

[21] Art. 10 CEDO 1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

 

[22] ART. 14 CEDO Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

 

[23] Prezentare – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – CURIA

 

[24]  CEDO, Jishkariani c. Georgiei, pct. 59-62

 

[25]  CEDO, Handyside împotriva Regatului Unit, pct. 49; Observer și Guardian împotriva Regatului Unit, pct. 59).

[26] Articolul 52 Întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor (4), „în măsura în care prezenta Cartă recunoaște drepturi fundamentale, așa cum rezultă acestea din tradițiile constituționale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradițiile menționate”. (6), „legislațiile și practicile naționale trebuie să fie luate în considerare pe deplin, după cum se precizează în prezenta Cartă”

[27] Art. 1 alin. (3) „România este un stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor […] reprezintă valori supreme […]”

 

[28] Art. 26 alin. (1) „Autoritățile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

 

[29] Art. 30 alin. (6) „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.”

 

[30] Art. 72 alin. (1): „Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, precum şi la propria imagine.”;

 

Art. 72 alin. (2): „Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane […]”;

 

Art. 75: „Atingerea adusă vieţii private poate consta, fără a se limita la acestea, în: […] divulgarea unor fapte neadevărate sau prezentarea denaturată a unor fapte reale.”

 

[31] Clasamentul din august 2023 al celor mai importante mijloace de informare în masă din România se deschide cu Digi 24. Potrivit mediaTRUST, Digi 24 a fost citată de alți jurnaliști din țară de 854 ori.

 

[32] Hotărârea din 18 martie 2010, Trubowest Handel și Makarov/Consiliul și Comisia, C‑419/08 P, EU:C:2010:147, Hotărârea din 30 mai 2017, Safa Nicu Sepahan/Consiliul, C‑45/15 P, EU:C:2017:402,