În urmă cu un an a intrat în vigoare o Directivă a UE intitulată The European Media Freedom Act. România mai are 11 luni la dispoziție pentru a o implementa printr-o lege proprie. La prima vedere, Directiva este despre libertatea presei.Adevărul este că presa, mai ales în ultimii 6 ani, a suferit o gravă alunecare în zona captivității economice și politice. Presa scrie și, mai ales, se abține să scrie conform interesului plătitorilor de reclame și al sponsorilor. Mai grav este că presa scrie după dictarea sistemului politic. Sub pretextul că sunt de încredere, presa și-a fixat singură (de exemplu, prin așa-numita Trusted Media Initiative, lansată în 2019 de mainstream media și de patronii de social media) și, ulterior, a impus transformarea în legi a scopului de a nu contrazice știrile oficiale, știința stabilită și interesul public, oricât de incert și discutabil ar fi. Prin acțiune sau omisiune, au impus minciuna nobilă (Juncker, ex-președinte al Comisiei Europene, a spus odată: „dacă lucrurile devin grave, trebuie să îi minți”), iar oponenții și dizidenții au fost puși în cordonul sanitar, pentru a nu contamina sufletele curate și ignorante cu ideile anti-sistem. Fie direct, fie prin armate de anonimi, voluntari sau plătiți, presa mainstream a creat din nimic o industrie a miliției faptelor și a turnătoriei. Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au cheltuit zeci de miliarde pentru a plăti acești simbioți și paraziți ai sistemului, cu riscul aneantizării libertății presei și a libertății de opinie, conscrate ca fiind piloni ai democrației. Adevărul este că trebuia să ne întoarcem, chiar și teoretic și bombastic, la aceste principii, căci democrația noastră este în pericol.

Numai că Directiva cu pricina, în fapt, conține un virus care nu va putea fi învins cu niciun vaccin: este prevăzută posibilitatea de a aresta ziaristul sau de a-l monitoriza pe el sau redacția atunci când este în joc un „în interes public”.
O astfel de măsură, care face un suspect de serviciu din orice ziarist care vehiculează surse de informații, scrise sau vorbite, poate fi supusă controlului periodic din partea unui judecător sau a altui organism independent. Este destul de clar că, dată fiind contaminarea ireversibilă a justiției cu trimiși ai ONG-urilor militante sau ai quango (=quasi-non-governmental organizations), arestul ziaristului va fi controlat de un judecător dedicat sistemului și, deci, va fi mereu considerat legal. Iar organism independent va putea fi o instituție de genul CNA sau ANCOM, care sunt departe de a fi imparțiale și raționale în raport de statul ostil progresist.

Rezultatul: ziariștii nu vor mai vorbi liber (sau nu vor mai vorbi deloc) de frică sau de teama că vor fi arestați. Oricum, starea presei românești, care nu mai funcționează decât cu bani de la USAID, UE, Statul român sau sponsorii politici ai celor aflați la butoanele puterii, era deja jalnică. Asemenea măsuri, venite de la UE, ar putea fi lovitura finală, fatală, aplicată câinelui de pază al democrației.

Cel mai preocupant este conceptul de „interes public”, o sintagmă vagă, imprecisă, care va agrava abuzurile.
De exemplu, restricțiile de circulație sunt, desigur, de interes public, pentru că asigură protejarea vieții și integrității fizice a pietonilor și a șoferilor.
Dar poate fi „în interes public” să anulezi niște alegeri și, ulterior, să arestezi ziariști sau creatori de conținut pe social media?
Poate fi de „interes public” să taci, să nu critici, să nu încerci demiterea unui politician în fața Parlamentului sau să vorbești înainte sau după, cu presa, despre evenimente politice? Pentru informații și surse relative la evenimente politice, poate fi arestat un ziarist sau pus sub control informatic? Practic, orice critică la adresa unui politician în funcție poate fi contrară interesului public: cine va mai îndrăzni să ceară demisia Ursulei, de exemplu, sau a lui Dan, sau a lui Bolojan?

Cred că lumea ar trebui să discute mai des și mai serios despre aceste furturi repetate ale libertăților noastre. De exemplu, sub pretextul combaterii abuzului comis pe internet contra copiilor, UE vrea să intercepteze orice mesaj, orice activitate online și să ne blocheze, să ne șteargă digital, doar pe baza suspiciunii, ridicată la rang de obișnuință. După ce am fost suspecți pentru infectarea celorlalți și pentru fierberea Pământului, am fost suspecți de evaziune și spălare de bani – curând vom fi suspectați de abuz pe internet. Asta în timp ce adevărații răspândaci ai bolilor și ai morții la doză / flacon, adevărații poluatori și adevărații abuzatori și pedofili zburdă liber.