Uniunea Europeană între ReArm și dopuri de plastic: observațiile mele din interior

Se întâmplă lucruri grele și la nivelul Uniunii Europene, iar eu vreau să vă fac cunoscute două dintre ele.*

Voilà:

1. Există un art. 122 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) care permite Comisiei Europene să ceară Consiliului, fără un acord prealabil al Parlamentului European, să fie angajate o serie de cheltuieli urgente și prioritare din banii publici europeni, pentru diverse situații de criză.  

Iată cum sună textul:

„Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.
În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi sau este serios ameninţat de dificultăţi grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepţionale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistenţă financiară din partea Uniunii, în anumite condiţii. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la decizia adoptată.”

Comisia Europeană a utilizat acest text, de exemplu, pentru a finanța politicile sanitare din pandemie. Da, acele politici minunat de eficiente și oneste.

În luna martie 2025, Ursula von der Leyen a anunțat programul „ReArm Europe”, care presupune, printre altele, alocarea sumei de 150 de miliarde de euro pentru reînarmarea statelor membre, în vederea pregătirii de război cu Rusia.

Baza legală anunțată atunci de Ursula a fost fix art. 122 din TFUE.

Se observă că, deși e vorba de bani din bugetul UE, Parlamentul European a fost omis din lanțul de decizie.

Ieri, în Comisia JURI a Parlamentului European (din care fac parte ca membru supleant) s-a întâmplat ceva semnificativ. Eurodeputații au dezbătut și adoptat o atenționare a Comisiei Europene că acest text din TFUE nu e o bază legală corect aleasă și că nu se poate ca, în baza acestui text și a ideii de urgență și criză, care justifică aproape orice demers recent al CE, Parlamentul European să continue să fie ignorat. Comisiei Europene i s-a cerut, pur și simplu, să găsească o altă bază legală pentru finanțarea ReArm Europe. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, ar urma să treacă această problemă pe ordinea de zi a proximei plenare de la Strasbourg (5–8 mai 2025).

Cei de la Euractiv duc dezbaterea chiar mai departe – ei consideră că, în caz de dezacord între Comisie și Parlament, litigiul va fi tranșat de Curtea de la Luxemburg, CJUE, care ar urma să decidă ce anume este urgență și criză și ce este doar exagerare a Comisiei, pentru că până și birocrația are o limită…

Apare, așadar, o problemă a Comisiei Europene cu două mari cozi de balaur:

  • dacă cei 150 de miliarde de euro vor fi alocați în lipsa unei aprobări prealabile a Parlamentului, va fi deturnare de fonduri;

  • dacă banii nu vor fi alocați rapid, înseamnă că pregătirea de război va întârzia (deci, chestiunea nu va mai fi fost încărcată de tensiunea urgenței).


2. O Directivă din iunie 2019, cu nr. 2019/904, a impus minunat de eficienta și inteligenta măsură de a ratașa dopul de plastic la PET-ul cu băuturi.

Justificarea de atunci a fost că pe malurile nemțești ale Mării Nordului se găseau cca 40 de dopuri de plastic la 100 metri de plajă, iar în Suedia media era de 46.

În anul 2024, ONG-ul suedez „Să Păstrăm Suedia Curată” a numărat 144 de dopuri la o sută de metri de plajă. Așadar, numărul dopurilor de plastic cu care omul nordic poluează planeta este mai mult decât triplu, după 5 ani de aplicare a măreței Directive. Respectivul ONG sugerează că lumea, frustrată fiind de această măsură birocratică stupidă, detașează în mod deliberat dopurile și le aruncă pe plajă sau în mare, pentru a protesta contra Directivei.

Un număr de eurodeputați, printre care și subsemnatul, au co-semnat o scrisoare către Comisia Europeană, pentru a face cunoscut birocrației rezultatul „muncii” sale, precum și pentru a-i cere să investigheze cele relatate de ONG-ul suedez și pentru a lua în calcul abrogarea acestei reglementări greșite.

Comisia are la dispoziție 30 de zile să răspundă…

Keep calm and go to vote…

Share

Alte știri

Interzicerea greenwashing-ului prin Directiva (UE) 2024/825 privind împuternicirea consumatorilor pentru tranziția verde (de modificare a Directivelor 2005/29/CE și 2011/83/UE în ceea ce privește consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi printr-o mai bună protecție împotriva practicilor neloiale și o mai bună informare) În fiecare zi suntem bombardați cu etichete bombastice: „100% verde”, „eco-friendly”,

Directiva (UE) 2024/1799 privind normele comune de promovare a reparării bunurilor și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivelor (UE) 2019/771 și (UE) 2020/1828 (Right to Repair) Suntem invadați de bunuri de larg consum care, de cele mai multe ori, imediat după expirarea garanției legale (2 ani, în general),

În data de 12.11.2025, Comisia Europeană a publicat documentul European Democracy Shield: Empowering Strong and Resilient Democracies. Documentul pleacă de la premisa că democrația este „piatra de temelie” a UE (fiind esențială pentru pace, securitate, prosperitate economică, competitivitate și coeziune socială) și utilizează cu generozitate

Influencerii români față în față cu legiuitorii și decidenții din Parlamentul European – un dialog despre viitorul libertății digitale. Regulamentul privind Serviciile Digitale – Digital Services Act (DSA) – conceput inițial pentru giganții tehnologici precum Meta, TikTok sau YouTube, începe să aibă un impact direct și tot mai vizibil asupra creatorilor de conținut și influencerilor […]